Fără ca totuşi să fi urmat vreodată cursurile unei academii de artă, creaţia lui Ion Ţuculescu devine una dintre cele mai complexe şi mai deosebite în contextul creator pictural al spaţiului românesc, de la început de secol XX.
Cu toate acestea, Ţuculescu nu este un artist autodidact în sensul obişnuit al cuvântului. Experienţa de muzeu, precum şi sintezele individuale dobândite prin frecventarea creaţiilor marilor maeştri, au costituit baza propriilor formulări. Optând de la început pentru soluţiile plastice de natură grav expresionistă, cu o continuitate stilistică de invidiat, Ţuculescu s-a manifestat şi printr-un exerciţiu impresionist, rezultând astfel o sodalitaritate picturală, îngemănată şi de o textură absolut originală.
Astfel, Ţuculescu şi-a impus în mod conştient frecventarea simultană a „claselor" expresionistă şi impresionistă, încât, la sfârşitul anilor -30, stăpânea cele două limbaje distincte, rezultând în felul acesta originalitatea „ţuculesciană”. La 19 mai 1910 se naşte la Craiova Ion Ţuculescu. Primul contact cu pictura se petrece când asistă în atelierul lui Eustaţiu Stoenescu din Craiova, la şedinţa de poză a lui C.D. Fortunescu. Apoi călătoria în Italia din 1923 pare să fie decisivă în acest sens. Urnează să lucreze în atelierul pictorului Th. Romanati. Surprinzător pentru demersul unui artist, devine faptul că acesta se înscrie la cursurile a două facultăţi, Facultatea de Ştiinţe Naturale şi Facultatea de Medicină din Bucureşti.
În 1930 călătoreşte în Grecia împreună cu Gala Galaction şi fiicele acestuia, pentru ca apoi să călătorească în Turcia, Grecia, Palestina şi Egipt, împreună cu Maria Fotiade, cea care îi va deveni soţie. Înfluienţat de peisajul mediteranean, se va dedica iarăşi picturii. În 1940, moartea bunicului său, preotul Papinian, îl va afecta foarte mult. Un alt moment important în viaţa lui este acela că în 1943 pleacă pe front în calitate de medic. Din 1950 activează la Academia Română, în funcţia de cercetător ştiinţific, iar imediat după aceea este numit şef de lucrări la Spitalul Brâncovenesc din Bucureşti, unde lucrează până în 1954. Răpus de o boală încurabilă în 1961, face ca în anul următor să se stingă din viaţă. Este înmormântat în cimitirul Mânăstirii Cernica, în cavoul familiei Galaction.
Viorica Romaşcu
