Frans Hals (1582-1666) se naşte la Antwerp, Belgia, într-o familie daneză, dar ulterior a locuit în Flanders şi Micheln. După o vreme, familia s-a întors în Olanda, în Haarlem, la naşterea fratelui său Dirck, de asemenea şi el pictor.
În perioada 1600-1603, Frans a studiat sub îndrumarea lui Karel van Mander. În epoca respectivă, Olanda cunoaşte o perioadă de maximă înflorire, iar Haarlem-ul devine un centru cultural de primă mărime. Picturile înainte de vârsta de 30 de ani nu îi sunt cunoscute. Hals este un important portretist. Tablourile sale, însumând un număr de 300, ilustrează oameni sau grupuri de oameni. Însă, în jurul anului 1640 a avut loc o schimbare în opera lui Hals. Burghezii preferau o manieră mai seducătoare şi portretele, nu foarte elegante ale pictorului începuseră să fie refuzate.
De la începutul carierei sale artistice, Frans Hals se remarcă ca excelent portretist. Printre primele sale lucrări se numără portretul fabricantului de bere din oraş, Pieter Jacobszon, şi al altor şaptesprezece membri ai familiei sale. În anul 1616, Hals pictează primul portret colectiv al membrilor gărzii civile – Banchetul ofiţerilor corporaţiei Sfântul Gheorghe din Haarlem. În anul 1612 va deveni, de altfel, el însuşi muşchetar în această gardă. În 1617 Frans Hals se recăsătoreşte cu Lysbeth Reyniers. Din acest mariaj se vor naşte opt copii, dintre care cinci fii se vor dedica picturii. Obiectul principal al interesului lui Hals l-au reprezentat întotdeauna oamenii, iar graniţa dintre portret şi scenele de viaţă în pictura lui este destul de mobilă.
Pe de o parte, personajele din scenele de viaţă sunt atât de sugestive, încât ne creează senzaţia că sunt portrete după natură, pe de altă parte portretele lui Frans Hals sunt asemănătoare scenelor de viaţă din cauza faptului că ele ilustrează un anumit stil de viaţă, mediul social, coloritul local şi caracterul epocii în care au apărut. Influenţa lui Caravaggio este evidentă şi în arta lui Hals. Adesea introduce în tablourile sale culori luminoase şi o varietate mare de străluciri care înviorează fundalul şi creează profunzime. Abordează, de asemenea, teme noi la vremea respectivă în Olanda, preluate de la Caravaggio: muzicanţi, scene desfăşurate în cârciumi, personaje pitoreşti din viaţa oraşului Haarlem ("vrăjitoarea" Malle Babbe, Verdonck).
Viorica Romaşcu
