Memoria AKASHA-ică – o posibilă explicaţie pentru oraşele plutitoare

Cei care cred în existenţa oraşelor plutitoare aduc în sprijinul convingerii lor faptul că ele au fost semnalate de către astronomi sau de staţiile radar. Literatura despre OZN-uri abundă de exemple ale unor obiecte de mari dimensiuni văzute efectiv sau semnalate de radar, toate de natură necunoscută. Multe observaţii mai vechi ale unor astfel de fenomene se găsesc în colecţia lui Charles Fort.

Fenomenul unui peisaj recurent, de cele mai multe ori un oraş sau o insulă care apare în fiecare an sau anotimp pe cer, credem că nu este explicat pe deplin de niciuna din ipotezele propuse deocamdată. Este posibil ca tradiţia unei ţări sau a unei insule vrăjite, a morţilor, descrisă atât de frecvent în folclorul celtic sub denumirea de Tir-na-Nog, ca şi în mitologiile multor popoare, să provină parţial şi din aceste viziuni. Apariţiile lor în anumite momente pot fi corelate cu profeţiile referitoare la viziunea Paradisului şi cu invocaţiile preoţilor druizi. Legenda le atribuie acestora obiceiul de a crea astfel de fantasme grandioase.

Putem vedea o supravieţuire a acestei practici în incidentul citat de Davies Gilbert în cartea sa Istoria parohială a regiunii Cornwall (1838): „Editorul îşi aminteşte de o cunoştinţă feminină a fostului vicar din St. Erth care, fiind iniţiată într-un vis, prepara decocturi din diferite plante, şi, mergând pe ţărm, le vărsa în mare, rostind anumite incantaţii, aşteptând să vadă ţinutul Lyonesse (o legendară ţară dispărută) răsărind pe loc din ape, cu toţi locuitorii lui vii, nevătămaţi de îndelungata lor şedere sub apă.” În esoterism, explicaţia dată acestor viziuni face apel la conceptul de memorie universală (aşa numita memorie AKASHA-ică), în care sunt înregistrate toate obiectele, fiinţele care au existat vreodată precum şi fenomenele care s-au petrecut. Se presupune că oraşele care apar proiectate pe cer nu sunt altceva decât imagini din această arhivă AKASHA-ică, percepute de cei înzestraţi cu o anumită receptivitate. Uneori, lumea fizică interferă atât de puternic cu planul memoriei universale, încât pentru o perioadă de timp imaginile aeriene devin vizibile pentru oricine. (A.M.)