Majoritatea psihologilor sunt conştienţi de importanţă deosebită a primei experienţe sexuale în procesul formării personalităţii, dar şi al evoluţiei viitoare a comportamentului individului. Reuşita sau eşecul primei experienţe sexuale depinde în cea mai mare măsură de modelul general de educaţie a adolescentului, de mediul său social de provenienţă, structura sau tipul de personalitate şi modelul de educaţie în ceea ce priveşte pregătirea sau iniţierea sexuală.
În cazul indivizilor bine pregătiţi pentru o viaţă sexuală, prima experienţă va trece fără angoase şi nu va avea caracterul unui eşec, ci al unui pas important în maturizarea lor, care le va marca intrarea în viaţă.
Educaţia sexuală a adolescenţilor are rolul de a oferi un cadru logic şi educativ de explicare a unor probleme esenţiale, care, în caz contrar, sunt lăsate la întâmplare, ducând la devianţe sau la angoase.
Primul cadru al educaţiei sexuale îl reprezintă familia şi al doilea, şcoala un rol important îi revine, pe lângă explicaţiile de ordin psihologic şi fiziologic, interiorizării normelor morale ca suport psihologic şi comportamental al individului.
De regulă, primele experienţe sexuale pot lua diferite aspecte, după cum urmează:
Experienţe psihotraumatizanie: viol, relaţii sexuale între rude, în grup etc., toate având un caracter de brutalitate şi generând sentimente de vinovăţie sexuală, cu consecinţe grave asupra personalităţii individului şi a comportamentului sexual al acestuia:
Experienţe de tip ludic de regulă între partenerii de aceeaşi vârstă, legate de curiozitate, fantezii erotice, experienţe în grup sau autoerotism;
Experienţe morale în care sentimentul de atracţie erotică reciprocă apropie partenerii, facilitează comunicarea şi cunoaşterea reciprocă, urmate de relaţia sexuală biologică. Acest tip favorizează maturizarea personalităţii din punct de vedere emoţional-afectiv şi intelectual, dezvoltă atitudini de atracţie şi de încredere reciprocă, stabilitate şi securitate, ducând la constituirea unui cuplu stabil.
Formele experienţelor sexuale care găsesc individul nepregătit psihic, traumatizându-l, vor genera angoase, complexe de culpabilitate sau tulburări nevrotice, devianţe comportamentale de tip aberant etc. Consecinţele vor fi, din punct de vedere psihosexual, instabilitatea, neîncrederea, imaturizarea emoţional-afectivă, schimbarea frecventă a partenerilor, incapacitatea de constituire a unui cuplu stabil, lipsa de încredere în partener, sentimentul de insecuritate şi de insatisfacţie.
Prima experienţă sexuală a unui individ reprezintă o temă importantă pentru psihanaliză ea are valoare fundamentală pentru viitorul model de comportament sexual al indivizilor, prin impresia pe care o lasă acestora. Prima experienţa sexuală este precedată de o întreaga suită de imagini, sentimente şi reprezentări psihice ale individului. Acestea construiesc o imagine a dorinţei personale în care îşi plasează viitorul partener aspiraţiile. Psihanaliştii susţin că fiecare copil începe prin a-şi diviniza părinţii şi îşi formează idealul sexual plecând de la imaginea lor. Prima experienţă sexuală va marca individul pentru toată viaţa, în sensul acesta, se insistă asupra raportului dintre modelul imaginar al subiectului şi prima impresie legală de această experienţă.
Situaţia este diferită pentru femei şi pentru bărbaţi. În cazul femeii, ceea ce contează în primul rând este pregătirea emoţional-afectivă, care urmează să realizeze un acord armonios între sentimentul erotic şi actul sexual. Pentru bărbat, prima aventură poate fi decisivă. Ea determină o atitudine a acestuia faţă de femeie, care se va fixa o dată pentru totdeauna.
Dacă prima experienţă sexuală este nesatisfăcătoare aceasta poate avea consecinţe multiple asupra personalităţii individului, fiind suportul din care se vor dezvolta ulterior complexele sau simptomele nevrotice.
Cornel Bogdan
