Proiectul noului Cod Penal reglementează în articolul 240 infracţiunea de „Gestiune frauduloasă” prevăzând următoarele:
”(1) Pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acestora, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Când fapta prevăzută în alin.(1) a fost săvârşită de administratorul judiciar, de lichidatorul averii debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.
(3) Faptele prevăzute în alin.(1) şi (2) săvârşite în scopul de a dobândi un folos patrimonial se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(4) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.”
Fapta incriminată constă în conduita celui care este însărcinat cu administrarea sau conservarea bunurilor unei persoane fizice sau juridice de a-şi îndeplini cu rea credinţă însărcinarea, într-un mod contrar obligaţiilor sale, cauzând în mod intenţionat o pagubă proprietarului bunurilor.
De pildă, tutorele administrează într-un mod voit păgubitor bunurile minorului aflat sub tutelă. Sau, mult mai frecvent, administratorul unei societăţi comerciale de stat sau privată (directorul, managerul etc.) ia decizii voit dăunătoare pentru acea societate, cauzându-i pagube (de pildă, cumpără scump şi vinde ieftin etc.).
Raţiunea acestei incriminări este indiscutabilă, întrucât faptele de acest fel pot cauza pagube deosebit de mari, chiar mai mari decât cele produse prin sustrageri de bunuri. Prin gestiune frauduloasă o societate comercială poate fi dusă la faliment, iar minorul aflat sub tutelă poate rămâne fără bunurile sale.
Aberaţia reglementării constă însă în alineatul (4) al articolului 240, conform căruia în cazul acestei infracţiuni acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Aceasta înseamnă că dacă persoana păgubită nu depune plângere prealabilă împotriva autorului faptei în termen de două luni, infractorul nu va mai putea fi pedepsit.
Situaţia este de-a dreptul tragicomică deoarece în cazul gestiunii frauduloase persoana care trebuie să facă plângerea este chiar infractorul, deoarece acesta are şi calitatea de reprezentant legal al persoanei fizice sau juridice păgubite, al cărei patrimoniu îl administrează.
Cu alte cuvinte, dacă tutorele păgubeşte patrimoniul minorului, tot el tutorele va trebui să facă plângere penală în numele minorului, în calitate de reprezentant legal al acestuia.
Tot la fel, managerul unei societăţi comerciale care a comis gestiune frauduloasă împotriva societăţii, va trebui să facă plângere penală în numele societăţii comerciale, ca reprezentant al acesteia. Adică să se reclame penal pe sine însuşi.
Din cele arătate rezultă că isteţii colaboratori ai domnului Predoiu au făcut un text de lege care din start devine aproape complet inaplicabil. Spre marea bucurie a infractorilor, desigur.
Fireşte că niciodată infractorul nu se va reclama pe sine însuşi, nici în termenul de două luni, nici mai târziu, cât timp se va afla în funcţie. Până atunci minorul poate să nu mai aibă nici un bun sau firma să intre în faliment, iar infractorul va avea suficient timp să scape de orice dovezi contra lui. După care, prinde orbul, scoate-i ochii!
Motiv pentru care, aflându-ne şi în prag de sărbători, nu ne rămâne decât să felicităm încă o dată Ministerul Justiţiei pentru calitatea proiectelor de coduri!
V. Stănescu
