Hotărât lucru, România actualului moment este un teritoriu al imprevizibilului. Toate prognozele pe care se prefac a le întocmi, cu pretinsă rigoare, economiştii actualei puteri sau strategii politici ai partidelor aflate la guvernare au ca unic final – de-acum, previzibil – căderea implacabilă în derizoriu.
Prima dovadă concludentă o reprezintă recenta rectificare bugetară, evident în minus, efectuată la doar două luni după ce, în urma unor chinuri parcă fără de sfârşit, finanţiştii Executivului reuşiseră să ofere o primă formă, care s-a dovedit a fi catastrofal de departe de realităţile luate în calcul. A fost nevoie de intervenţia decisă a FMI pentru a afla cum stăm cu adevărat. Dar asta nu înseamnă că bâjbâiala guvernamentală nu continuă. Se fac sau nu disponibilizări în rândul bugetarilor – nici până acum nu se ştie cu precizie. Nu se mai aude nimic despre restructurarea, comasarea sau chiar desfiinţarea unor agenţii guvernamentale. Cele două partide care girează Cabinetul Boc se întâlnesc, se ceartă, se împacă şi merg mai departe spre un orizont tot mai incert.
Nici minţile febrile din laboratoarele politice nu pot avea prea multă linişte. Şi pe aici s-au greşit calculele, s-au încurcat borcanele ori au fost lăsate pe dinafară, neluate în seamă, o seamă de eventualităţi devenite, cu timpul, certitudini. PDL constată că joaca de-a candidatura alintatei EBA pentru un loc în Parlamentul European poate să coste partidul mai mult decât se previzionase iniţial. Nici PSD nu poate sta prea liniştit cu tandemul Vadim-Becali în coaste, cei doi fiind eliminaţi prematur din socoteli.
Marea dilemă reală nu este dacă se va rupe sau nu actuala căruţă de la Palatul Victoria, ci când anume se va întâmpla asta. Dacă aşteaptă rezultatele alegerilor europarlamentare, Geoană şi ai săi pot avea surprize neplăcute, electoratul lor fiind profund nemulţumit de modul în care aceia pe care i-a ales îi reprezintă. O deprindere mai rapidă ar permite social-democraţilor o distanţare de acţiunile Executivului (debit minoritar) şi un atac frontal în direcţia măsurilor luate, având ca prim şi vizibil efect sărăcirea populaţiei. Altfel, luat la grămadă cu întregul Executiv, PSD va primi preţul trădării alegătorilor săi.
Şi PDL poate ieşi mai prost decât se aşteaptă după 7 iunie. Doar că el, spre deosebire de partenerul cu care l-a dăruit Traian Băsescu, nu poate părăsi aşa de lesne guvernarea. Poate doar cu preţul demisiei lui Boc, ceea ce ar proba o slăbiciune de neiertat, cu care şeful statului n-ar putea fi de acord în ruptul capului.
Aşa se face că, obositor pentru populaţie, cei doi mastodonţi ai politicii româneşti de azi destramă ziua tot ce-au încercat să ţeasă noaptea, puterea lor de a prognoza ceva cu relativă precizie dovedindu-se a fi, indiferent de domeniul de aplicaţie, practic, nulă.
Hanibal Giurgescu
