JAPONIA. După apariţia cărţii „Memoriile unei gheişe” turismul din Kyoto a înflorit şi mai mult, iar în centrul atenţiei se află, bineînţeles gheişele.
Din păcate publicitatea excesivă are şi părţile ei negative. Oficiul pentru turism din Kyoto s-a văzut constrâns zilele trecute să pună inscripţii în oraş cu „Vă rugăm, respectaţi gheişele!” în limba engleză, iar locuitorii să organizeze ronduri pe străzi pentru a le proteja pe gheişe de agresivitatea turiştilor străini. Şi n-a fost o decizie uşor de luat întrucât turismul reprezintă prima resursă economică a fostei capitale imperiale a Japoniei, mulţi considerând că nu e prea înţelept să li se taie „elanul” turiştilor străini, în jur de un milion în fiecare an.
La Kyoto, înfăşurate strâns în kimonouri şi încălţate cu papucii tradiţionali de lemn ce le determină să facă paşi extrem de mărunţi, Madamele Butterfly nu reuşesc să se sustragă curiozităţii agresive a gaijinilor” care, înarmaţi cu camere video şi aparate de fotografiat, potrivit unui reportaj publicat recent în New York Times, le ating, le trag de mănecile lungi şi chiar de păr, încercând să verifice dacă elaboratele coafuri nu sunt cumva peruci. Spre deosebire de „gaijini”, japonezii respectă gheişele, o specie pe cale de dispariţie, cam ca ursul panda în China; şi mai ales la Kyoto, bărbaţii încă mai apreciază plăcerea unui banchet cu gheişe: un lux extrem de costisitor având în vedere că este taxat cu ora, între 300 şi 400 de euro, inclusiv timpul necesar acestora pentru drumul dus-întors de la „sediu” la restaurantul unde a fost fixată întâlnirea (adeseori chiar cu 6 luni înainte), parcurs pe jos, cu paşii lor mărunţi. (A.M.V.)
