Călătoria către inima Sinelui este o călătorie către inima Lumii, o călătorie către infinit, care adună iluziile umane pentru a le distruge. Viaţa şi moartea se derulează sub un cer întotdeauna neutru. Iubirea orizontală se poate uneori schimba în ură, iubirea verticală este însă imuabilă.
Ea este cea care ne permite să acceptăm derularea filmului vieţii, axul care ne centrează în natura noastră esenţială şi în Memoria noastră fundamentală. Iar instrumentul de lucru în această dimensiune a încarnării devine crucea – axa orizontală şi axa verticală care sunt astfel în mod armonios reunite. Occidentalii călătoresc către Orient, orientalii către Occident. Fiecare caută la celălalt ceea ce îi lipseşte lui. Occidentul este bolnav, căci şi-a pierdut adevărata spiritualitate, lăsându-se prins în capcana unui materialism incontrolabil, el se află într-o cursă către un „progres” delirant, care a devenit la fel de incontrolabilă. Dimensiunile feminine ale intuiţiei, receptivităţii, disponibilităţii s-au pierdut; la fel şi valorile care reprezintă legătura directă cu rădăcinile profunde ale fiinţei umane: simplitatea, stabilitatea, ancorarea într-o tradiţie, în sensul primordial al cuvântului.
Minunatele învăţături ale lui Hristos, care au fost denaturate de-a lungul secolelor, datorită unei înţelegeri greşite, încă aşteaptă să fie redescoperite. În Occident, religia oferă adeseori o viziune culpabilizantă, tristă, care contestă cu înverşunare plăcerea şi celebrarea vieţii. Această religie despiritualizantă, devitalizantă, i-a întors pe mulţi cu faţa la ateism, iar pe alţii către Orient, în căutarea a ceva mai adevărat, mai viu, mai apropiat de noi (căci divinităţile Indiei au şi defecte umane). După o lungă rătăcire prin lume, va fi necesar ca omul să regăsească chintesenţa forţei vieţii, a Iubirii, care se află în templul din inima sa.
Va fi necesar ca el să găsească revelatorul cu ajutorul căruia să dizolve nenumăratele voaluri care îl împiedică să „vadă”, şi care este format din propriile sale experienţe de viaţă şi din învăţăturile pe care le oferă ele, precum şi din toţi aceia, prieteni sau duşmani, care ne arată feţele ignorate din noi înşine, prin efectul lor de oglinzi (inversate sau nu), dar şi adevăratul ghid spiritual, cel care îi poate conduce pe cei pregătiţi către libertate spirituală şi autonomie. Oamenii de ştiinţă care studiază cosmosul, astrofizica, fizica cuantică, se apropie din ce în ce mai mult de noţiunea de divinitate. Ei sunt adeseori inundaţi de experienţe mistice, fascinaţi de organizarea uluitoare a universului. De multe ori, chiar aceşti oameni de ştiinţă sunt cei care merg să îi viziteze pe marii maeştri spirituali. Majoritatea acestora din urmă nu au făcut niciodată studii şi deţin Cunoaşterea numai ca urmare a experienţei lor spirituale absolute. (A.M.)
