Cimabue (1240 -1302) a fost un pictor italian, din Florenţa, creator de mozaicuri. El a fost cunoscut şi ca maestru al marelui Giotto, considerat ca prim mare artist în Renaşterea italiană.
Cu recunoaştere deosebită ca pictor care a abordat maniera tradiţiei bizantine, cu forme relativ plate şi stilizate, în care se oglindeşte mai mult viaţa în sine decât proporţiile, luminozitatea şi umbrele, atât de specifice Renaşterii ulterioare. Puţina documentaţie care există cu referire la viaţa lui Cimabue, este descrisă în lucrarea lui Vasari despre „Vieţile pictorilor”, ca un pictor fascinant al timpului. Se pare că Cimabue a fost considerat un mare artist în timpul lui.
Unul dintre marii lui rivali a fost Duccio, născut în apropiere de Sienna. Paralel cu acesta a executat două fresce la Basilica St Francis din Assisi, cu evidente teme religioase în abordarea sa plastică, din viaţa Bunului Mântuitor. Din păcate aceste lucrări sunt doar nişte umbre rămase, din aspectul lor original, datorită invaziei trupelor franceze, dând foc bisericii şi astfel deteriorând grav frescele. Un alt lucru trist petrecut a fost acela când crucifixul din Santa Croce de la Florenţa, o altă mare realizare a lui Cimabue, a fost pierdut în inundaţiile din Florenţa din 1966. În rândul lucrărilor care au supravieţuit vremilor se numără Madonna din Santa Trinita, care stă alături de lucrarea lui Duccio „Madona Rucellai” şi de cea a lui Giotto, „Madona Ognissanti”, de la Galeria Uffizi.
La Biserica Sfântului Francisc de Assis, există o frescă foarte importantă unde apare o reprezentare realizată de Cimabue cu Madona şi copilul Iisus, alături de îngeri şi Sfântul Francis. Alte două lucrări ale lui Cimabue, cu tema răstignirii lui Iisus şi care iniţial au fost atribuite lui Duccio, se află la New York, achiziţionate fiind de Frick Collection în 1950. Lucrările acestea, se presupune că datează din anul 1280. Istoria a considerat mult timp că lucrările lui Cimabue au fost cu mult depăşite de ceea ce a reprezentat cu adevărat Renaşterea italiană. În Purgatoriul lui Dante chiar este descris Cimabue, deplâns de autor, prin pierderea sa faţă de interesul public, în comparaţie cu Gioto care a fost considerat un adevărat revoluţionar în artă.
Viorica Romaşcu
