Renaşterea, epocă de înflorire a rafinamentului artistic şi intelectual, este caracterizată, cu toată aparenta unitate de stil şi de structură a capodoperelor sale, de o permanentă oscilaţie între tendinţa de a copia antichitatea şi preocuparea faţă de aspectele subiective, legate de modalităţi de percepţie a realităţii.
Printre operele literare şi monumentele arhitecturale ale epocii renascentiste, conceptele consonanţei muzicale, ale proporţiilor şi „muzica sferelor” au constituit cele mai importante aspecte. Cercetătorii din Chartres au descoperit proporţiile consonanţele în dimensiunile templului lui Solomon, construind apoi marea lor catedrală după aceleaşi criterii. Otto von Simson arăta în recenta sa lucrare „Catedralele gotice” că nu numai Catedrala din Chartres, ci chiar toate marile catedrale gotice erau concepute ca o adevărată „muzică în piatră”. Rapoartele ½, 2/3, sau 3/4 nu au fost descoperite din întâmplare în aceste construcţii, ci au fost revelate evident în proporţiile folosite. (A.M.)
