Multe reglementări din proiectul noului Cod Penal sunt discutabile sau chiar complet eronate, dar nici una dintre ele nu mi-a produs o senzaţie de fiori reci pe şira spinării cum s-a întâmplat citind articolul 188.
Sub denumirea „Uciderea la cererea victimei”, acest articol prevede că:
„Uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestate medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de suportat se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.”
Fapta la care face referire acest articol al proiectului Codului Penal poartă denumirea consacrată de „eutanasie”, termen pe care codul evită să-l utilizeze, din motive lesne de înţeles.
Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, ediţia 1998, prin „eutanasie” se înţelege „metodă de provocare a unei morţi nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinţă îndelungată şi grea”.
Textul art. 188 din proiectul Codului Penal vizează fapta oricărei persoane care ar ucide, la cererea ei, o persoană bolnavă incurabil, iar condiţiile prevăzute corespund, în esenţă, conceptului de eutanasie.
Codul Penal actual nu prevede o reglementare de acest fel, drept consecinţă uciderea oricărei persoane, inclusiv a unei persoane bolnave incurabil, la cererea acesteia, este considerată infracţiune de omor simplu sau omor calificat, conform articolelor 174 sau 175.
Potrivit Codului Penal actual, uciderea unei persoane ce suferă de o boală incurabilă, la cererea ei, poate fi considerată de instanţă o circumstanţă atenuantă judiciară (facultativă), caz în care pedeapsa aplicabilă poate fi închisoarea de la 3 la 10 ani în cazul omorului simplu (art. 174 C.pen.), respectiv pedeapsa de la 3 la 15 ani în cazul omorului calificat, făcându-se aplicarea art. 76 litera b) din Codul Penal în vigoare.
Conform proiectului noului Cod Penal uciderea la cererea victimei se va pedepsi cu închisoare de la 3 la 7 ani. Mai mult decât atât, dacă instanţa va reţine şi circumstanţe atenuante judiciare, conform art. 76 alin. (1) din proiect, pedeapsa va putea fi redusă cu o treime, limitele devenind închisoare de la 2 ani până la 4 ani şi 8 luni. Pentru o astfel de pedeapsă se va putea dispune şi suspendarea executării ei sub supraveghere.
Ministerul Justiţiei justifică introducerea în noul Cod Penal a articolului 188 prin trei argumente: primul este acela că o reglementare similară există şi în alte ţări europene, al doilea se referă la preocuparea ca uciderea la cererea victimei să nu se pedepsească prea sever conform noului cod, iar al treilea intenţia ca uciderea la cerere să nu fie luată în considerare ca antecedent pentru omorul calificat în temeiul art. 187 litera e) din proiectul codului nou.
În legătură cu aceste argumente ar fi de observat următoarele:
1. Simplul fapt că există o anumită reglementare în alte ţări nu constituie în sine un argument suficient pentru preluarea ei, dacă starea infracţională din ţara noastră nu o justifică. Pentru dezincriminarea prostituţiei s-a invocat ca argument numărul mic de persoane condamnate pentru această infracţiune. Dacă în România există puţine persoane condamnate pentru omor la cerere, sau chiar deloc după câte se pare, o logică similară ar trebui să justifice lipsa necesităţii normei de incriminare distinctă a eutanasiei.
2. Preocuparea legiuitorului de a nu se aplica pedepse prea mari infractorilor, mai ales în cazul unei infracţiuni contra vieţii persoanei, nu ni se pare tocmai înţeleaptă. În realitate, aşa cum am arătat mai sus, proiectul noului Cod Penal va determina reducerea substanţială a pedepselor pentru omorul la cerere şi anume: de la 3 la 10 ani (codul actual) la 3 la 7 ani (codul nou) în caz de omor simplu, iar în caz de omor calificat de la 3 la 15 ani (codul actual) la 3 la 7 ani (codul nou), cu posibilitatea reducerii pedepsei până la limitele de la 2 ani la 4 ani şi 8 luni.
3. Neluarea în considerare a omorului la cerere ca antecedent al omorului calificat va avea consecinţe greu de acceptat. De exemplu, dacă o persoană ar ucide la cerere trei persoane, mai înainte de a fi fost descoperită, pedeapsa aplicabilă acestui infractor conform noului Cod Penal ar fi calculată astfel: câte o pedeapsă pentru fiecare faptă (să presupunem 3, 5 şi 7 ani), iar pedeapsa finală va fi de 7 ani (la care se va putea adăuga un spor neobligatoriu egal cu jumătate din suma celorlalte două), adică în total cel mult 11 ani.
Chestiunea eutanasiei se numără printre cele mai sensibile chestiuni, care ar reclama o examinare atentă şi o dezbatere mai largă, inclusiv în opinia publică. Nicidecum nu ar trebui să treacă neobservată şi să fie reglementată pompieristic în procedură de urgenţă.
În opinia noastră textul din art. 188 al proiectului de Cod Penal nu este dictat de o nevoie reală şi urgentă în societatea românească în momentul de faţă şi ar trebui eliminat.
Pedepsirea eutanasiei ca formă atenuată de omor generează mai curând o preocupare nefericită spre acest subiect, dând implicit sugestii nefaste în acest sens.
Dar mai cu seamă ea deschide calea spre legalizarea deplină a eutanasiei, tot astfel cum dezincriminarea prostituţiei deschide calea legalizării ei.
În România bântuită de criză, unde majoritatea populaţiei se zbate în sărăcie, unde ni se repetă mereu că pensionarii sunt prea mulţi comparativ cu populaţia activă, unde bolnavii sunt prea numeroşi, iar oficialităţile anunţă că vor trebui să-şi plătească parţial spitalizarea, noua prevedere a Codului Penal sună a prevestire sinistră.
V. Stănescu
