Iubitorii de artă sunt invitaţi, marţi, 24 martie 2009, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană care, împreună cu Galeria KunstART am Hellweg din Bochum/Germania, vă invită la vernisajul expoziţiei de grafică a artistei Alma Ştefănescu – Schneider.
Inaugurarea va avea loc la ora 17.00 la M.n.A.C., Galeria Etaj 3/4 (Teatrul Naţional) Bd. N . Bălcescu nr. 2, Bucureşti. Criticul Andrei Pleşu şi-a arătat aprecierea şi opiniile personale faţă de creaţiile artistei Almei Ştefănescu-Schneider, într-un text scris în urmă cu 52 de ani. Impresiile criticului, aşternute pe foaie în 1957, nu şi-au pierdut nici astăzi veridicitatea, astfel că vă oferim textul pentru o cunoaştere amănunţită a ieilor sale.
Apariţia formelor în efectul mineralelor vii
Laolaltă, desenele Almei alcătuiesc un eseu asupra genezei formelor. Dinaintea lor, privitorul devide martorul desprinderii laborioase a întruchipării plastice din ghemul fără chip al liniei pure. Informul devine siluetă, indistinctul devine, sub ochii noştri, figură familiară. Desprinderea aceasta este sugerată prin procedee grafice de o savantă acurateţe: punerea în pagină e de natură să accentueze contrastul dintre fondul virgin al lucrărilor şi explozia decisivă a desenului în mijlocul său. E ca şi cum câmpia paginii – suport se condensează brusc spre centru, într-o barocă proliferare de conture.
Forma izbucneşte vulcanic din amorf; structuri organice cresc din conglomeratul anorganic înconjurător. Încât efectul final este acela al unor minerale vii, al unor organisme spectaculos coplicate, în care rafinamentul metamorfozelor se împleteşte straniu cu elementarul tatonării, al indefinitului care îşi caută definiţia. Dispunând de remarcabile virtuozităţi grafice, Alma Ştefănescu îşi dezvolta eseul despre geneza formei în termenii unui joc de-a forma, care, în spirit, îl evoca pe Miro. Jocul acesta e un abil contrapunct de hazard şi organizare, de gestualism şi construcţie, de temperament şi cerebralitate.
Suntem confruntaţi, prin urmare, cu un montaj de elemente aparent disparate, din care, subteran, deţin continuitatea fluvială a vieţii însăşi. Între acestea nu este o exagerare să declarăm că, având acces la zona subtilă a obârşiei tuturor formelor, Alma Ştefănescu are acces la obârşia însăşi a creaţiei, de la care pornind, va putea descoperi, mai devreme sau mai târziu, calea unui destin artistic împlinit.
Bucuresti, 1975 ANDREI PLEŞU
