Studiind proiectul noului Cod Penal m-am întrebat cui foloseşte acesta mai mult şi mai mult. Desigur, el foloseşte în primul rând imaginii României în Europa şi în lume, ca ţară modernă şi democrată. Însă în afară de acest avantaj teoretic el va aduce beneficii concrete aproape exclusiv infractorilor, iar cetăţenilor care respectă legile mai nimic bun.
O parte dintre faptele astăzi incriminate, nu vor mai fi considerate infracţiuni de noul Cod Penal (seducţia, incestul, prostituţia, înşelăciunea prin cecuri, unele forme de corupţie etc). Pedepsele privative de libertate vor fi reduse la majoritatea infracţiunilor până la jumătate din limitele actuale sau chiar mai jos, iar la pedepsele astfel reduse se prevăd cu generozitate pedepse alternative cu amenda. În plus, numeroase infracţiuni care în prezent se urmăresc din oficiu, conform noului Cod Penal se vor urmări numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. De aici vor trage foloase infractorii actuali şi viitori sub multiple aspecte.
Multe dosare vor fi închise, multe pedepse deja aplicate vor fi reduse, cele noi vor fi modice, mulţi condamnaţi vor fi puşi în libertate prin aplicarea legii penale mai favorabile. Cei care au comis deja infracţiuni se vor bucura mai curând de prescripţia răspunderii penale, iar cei condamnaţi de prescripţia mai rapidă a executării pedepsei. Avocaţii se vor bucura şi vor prospera, putând obţine mult mai uşor condamnări simbolice în favoarea clienţilor, dar şi judecătorii milostivi vor putea să aplice mai uşor pedepse cu suspendare ori amenzi fără să facă eforturi de a găsi din piatră seacă circumstanţe atenuante. Va exista un plus de siguranţă pentru cetăţenii oneşti şi drepturile lor? Să dăm câteva exemple:
• Pentru conducerea cu îmbibaţie alcoolică peste limita legală a unui autovehicul articolul 340 al proiectului noului Cod Penal prevede pedeapsa de la 1 la 5 ani sau amendă.
• La infracţiunea de falsificare sau substituire de alimente ori alte produse, vătămătoare sănătăţii, art. 361 prevede pedeapsa cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
• La infracţiunea de comercializare de produse alterate, vătămătoare sănătăţii (art. 362) pedeapsa este de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
• La infracţiunea de mărturie mincinoasă (art. 272) pedeapsa va fi de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
• Interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau comunicări (art. 224 alin. 2) se va pedepsi cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
• Violarea de domiciliu (art. 222) se va pedepsi cu închisoare de la 3 luni la un 2 ani sau cu amendă.
• Bigamia (art. 374) se va pedepsi şi ea cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
• Furtul simplu (art. 228) se va pedepsi cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, iar furtul unui autovehicul în scop de folosinţă (art. 229) se va pedepsi cu închisoare de la 4 luni la 2 ani sau amendă.
Deşi enumerarea ar putea continua cu numeroase alte exemple, ne oprim aici.
Desigur, în cazul unor furtişaguri mărunte, ne putem imagina o justificare a aplicării pedepsei cu amenda.
Însă în alte cazuri e mai dificil. Oare cum va aprecia judecătorul că un şofer beat e mai periculos decât altul, spre a decide ca unuia să-i aplice pedeapsa cu închisoarea, iar altuia amenda? Se poate spune că un şofer beat la volan, oricare ar fi el, nu prezintă pericol public? Şi după ce criterii? De pildă, după marca autovehiculului? Sau după funcţia avută de şofer?
Tot astfel, ne vine greu să ne imaginăm cum se va motiva pedeapsa amenzii pentru violare de domiciliu sau interceptare de convorbiri. Poate se va spune că domiciliul a fost violat doar puţintel, nu prea mult. Sau că interceptarea s-a făcut cu discreţie, fără perturbarea convorbirii. La mărturia mincinoasă se va decide, probabil, după gravitatea minciunilor. Dacă vor fi minciuni mari şi gogonate se va da puşcărie, dacă vor fi doar nişte minciunele, se va aplica amendă.
De-o fi una, de-o fi alta, nimeni nu va mai putea cârti vreodată că instanţele au aplicat pedepse prea blânde. Cu închisoare sau cu amendă, pedeapsa va fi întotdeauna perfect legală. Iar persoana vătămată oricum nu va avea niciun cuvânt de spus, fiind decăzută din calitatea de parte în proces, conform noului cod de procedură penală.
Însă cel mai nostim stau lucrurile în cazul bigamiei. Când ar putea fi o infracţiune de bigamie mai puţin gravă decât alta, ca să poată fi sancţionată cu amendă? Poate atunci când un bigam a avut două soacre, faţă de altul care a avut numai una?
Încât am îndrăzni să avansăm o sugestie: dacă tot nu e o faptă prea gravă, de ce să nu se dezincrimineze şi bigamia? Ce să ne mai complicăm cu amenzi? Mai bine să recurgem la metodele moderne de prevenire şi combatere, vorba ministrului Justiţiei. Dacă incestul nu dăunează familiei, de ce ar dăuna bigamia? Dacă prostituţia este un obicei vechi şi nu se poate eradica, trebuind legalizată, tot la fel de vechi este şi obiceiul ca unele persoane să aibă pe lângă soţie şi o amantă. După ce s-a dezincriminat adulterul a mai rămas doar o jumătate de pas până la legalizarea poligamiei. Să-l facem cu curaj, să dezincriminăm şi bigamia! La urma urmei există destule state în care poligamia este legală. Şi la adică se poate justifica orice.
V. Stănescu
