ADN–ul este probă în procesul pentru stabilirea paternităţii, ne întreabă Laurenţiu Frânculescu din Dorohoi?
Da. Există destule cazuri în care bărbaţii nu vor să recunoască copiii născuţi în urma unor relaţii pasagere sau întâmplătoare sau chiar copii care au venit pe lume în urma unor relaţii stabile şi deloc întâmplătoare.
Este vorba de aşa numitele relaţii neoficializate. De regulă, filiaţia faţă de mamă se dovedeşte uşor. Situaţia este oarecum diferită când este vorba despre filiaţia faţă de tată.
Tatăl îşi poate recunoaşte paternitatea printr-o declaraţie la serviciul stării civile sau printr-un înscris autentic în faţa notarului sau la judecătorie, ori o poate tăgădui. Înscris reprezintă orice scriere care materializează pe hârtie un act juridic dar şi orice obiect material care încorporează un asemenea act. Înscrisurile pot constitui mijloace de probă dacă în conţinutul lor se arată fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului.
Legiuitorul acordă mamei posibilitatea de a introduce acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, de regulă în termen de un an de la data naşterii copilului. Anterior acestui moment orice cerere introdusă în acest sens va fi respinsă ca prematură. Acţiunea pentru stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi intentată înainte sau după naşterea copilului, dar cel mai târziu în termen de un an de la naştere. Dacă tatăl nu recunoaşte copilul se apelează la probe pentru dovedirea filiaţiei:
-martori;
-înscrisuri;
-mărturii;
-teste serologice, grupe de sânge;
-genetice, profil ADN;
-amprentă genetică.
Probele sunt mijloace de convingere prin care se stabileşte existenţa unor acte sau fapte juridice şi automat a unor drepturi şi obligaţii ce rezultă din acestea. Amprenta este urma lăsată prin presare pe o suprafaţă. Ea poate fi:
-amprentă digitală, urma lasată de ţesuturile papilare ale degetului;
-palmară, lăsată de palmă;
-plantară, lăsată de talpa piciorului desculţ.
De asemenea, se face deosebirea între amprenta laterală, vizibilă şi mulată. Amprentele papilare, respectiv digitale, palmare, plantare, sunt grupate după anumite criterii, în diferite clase, având la bază numărul şi poziţia deltelor şi forma nucleului. Fişele individuale cu antecedentele penale cuprind şi amprentele digitale. Pentru admiterea acţiunii trebuie să se dovedească:
naşterea copilului;
relaţiile intime în timpul concepţiei dintre pretinsul tată şi mamă;
faptul că din aceste relaţii a rezultat copilul.
Indiferent dacă pârâtul recunoaşte copilul ca fiind al său la prima zi de înfăţişare, fie că nu face o astfel de recunoaştere, sunt aplicabile dispoziţiile codului de procedură civilă potrivit cărora cheltuielile de judecată vor fi suportate de pârât pentru că el se află în culpă procesuală, nu şi-a recunoscut copilul, ceea ce a dus la cheltuieli în vederea recunoaşterii filiaţiei, cheltuieli suportate de mamă. Hotărârea Judecătorească prin care se stabileşte paternitatea din afara căsătoriei produce efecte şi pentru trecut, de la concepţie copilul este considerat al tatălui.
Dacă paternitatea a fost stabilită copilul va avea aceeaşi situaţie legală faţă de părinte şi faţă de rudele lui ca şi un copil din căsătorie, de unde şi următoarele efecte cu privire la:
-nume;
-locuinţă;
-succesiune;
-obligaţia de întreţinere;
-exercitarea drepturilor părinteşti dar şi alte drepturi.
Copilul născut din părinţi necăsătoriţi va purta numele de familie al părintelui faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită sau părinţii vor hotărî dacă va lua numele unora dintre ei sau numele lor reunite.
Felicia Mirea
