Articolul al optulea stabilea, ca dispoziţie generală, „întreţinerea curăţeniei” proprii de către „femeile publice” conform unor instrucţiuni precizate în „condicuţe”.
Şi anume:
„a) Să-şi spele mădularele cunoscute cu apă rece, cât se va putea mai des, iar mai cu seamă după împreunare. Şi dacă va urma ca, curând, să treacă şi la alt bărbat (alt client – n.n.), atunci afară de spălătură ar fi bine să se primenească şi de rufe”.
Spălăturile cu apă rece aplicate „mădularelor cunoscute”, după fiecare client, nu constituie singura „normă” preventivă, antivenerologică, recomandată explicit în instrucţiunile din „condicuţe”.
La capitolul, generos, al „Observaşiilor” se precizau următoarele: „Spălătura cu apă rece sau udătura îndată după împreunare este, de asemenea, folositoare şi bărbaţilor”.
Deducem că aceasta se aplica şi în cazul domnilor, tot asupra „mădularelor cunoscute”.
Dar să trecem la celelalte sfaturi din „condicuţe”:
„b) În vremea boalei secolului (a sarcinii – n.n.) să nu se împreună deloc cu bărbaţii;
c) Cel puţin de două ori pe săptămână să meargă la baie;
d) Să întrebuinţeze cât se va putea mai puţin suliman, pomezi cu mirosuri tari şi alte asemenea lucruri”.
Interesant este şi articolul al zecelea, care dădea următorul sfat: „Bine ar fi ca şi femeile publice mai înainte de a se împreuna cu bărbaţii, să-i caute ele singure la membrii genitali, ca să nu fie şi ei bolnavi, cu atât mai mult cu cât la bărbaţi lesne se poate vedea această boală”.
Formularea „membrii genitali” pentru domni arată că terminologia anatomică a epocii nu era încă bine precizată. „Instrucţiile” se încheiau, fără superstiţii, cu articolul al treisprezecelea, articol prin care se stabilea solemn: „Toate aceste reguli, atât aici, în Capitala Bucureşti, cât şi prin oraşele judeţelor, se vor păzi întru toate cu deamănuntul”.
După cum se observă, nu s-ar putea spune că în Principatele Unite române legislaţia privind „femeile publice” nu era luată foarte în serios şi minuţios elaborată, spre propăşirea naţiei.
Poliţia, doctorii de „văpsea”, „cârmuitorii de judeşe”, „doctorul ostăşesc” al Capitalei, „femeile-pezevenghi”, „marşandele” – toată lumea avea obligaţii precise în ceea ce am denumi astăzi, mediatic, „bătălia antivenerică” din Principatele Unite.
DAN ALDEA
