În legătură cu comunicatul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti din 12.03.2009, precizăm următoarele:
Cu privire la nivelul pedepselor pentru infracţiunile de corupţie
Ministerul Justiţiei afirmă că reducerea pedepselor pentru infracţiunile de corupţie s-a făcut din următoarele considerente:
„a) pedepsele aplicate în concret de instanţe pentru această categorie de infracţiuni;
b) necesitatea corelării cu dispoziţiile din partea generală referitoare la mecanismele de sancţionare a pluralităţii de infracţiuni dar şi la limitele de pedeapsă prevăzute pentru aplicarea modalităţilor alternative de individualizare a executării sancţiunilor;
c) necesitatea reflectării în limitele legale de pedeapsă a ierarhiei fireşti a valorilor sociale care fac obiect de ocrotire penală;
d) necesitatea revenirii la tradiţia Codurilor Penale anterioare (Codul Penal de la 1864, cel din 1936 şi Codul Penal în vigoare în forma avută la adoptarea sa în 1968)”
În opinia noastră, aceste considerente nu sunt convingătoare, cel puţin în cazul infracţiunilor de corupţie, pentru că:
a) Pedepsele aplicate în concret de instanţe pot fi disproporţionat de reduse ele însele, ca expresie a unor disfuncţionalităţi ale sistemului judiciar şi în atare cazuri nu pot servi ca fundamentare a reducerii a pedepselor prevăzute de lege.
În această privinţă în Raportul intermediar al Comisiei Europene din 12.02.2009 se arată că în privinţa României ”Continuă să fie raportate cazuri… de clemenţă nejustificată a instanţelor şi de jurisprudenţă inconsecventă în cazurile de corupţie la nivel înalt.”.
Cu alte cuvinte, Comisia Europeană ne atrage atenţia asupra pedepselor nejustificat de reduse pentru cazurile de corupţie la nivel înalt, iar această stare anormală este folosită ca argument pentru reducerea pedepselor prevăzute în codul penal.
b) Posibilitatea de corelare cu mecanismele de sancţionare a pluralităţii de infracţiuni nu este afectată de stabilirea unor limite de pedeapsă mai ridicate pentru faptele de corupţie decât cele prevăzute în proiectul Codului Penal (de pildă, închisoare de la 3 la 10 ani pentru luare de mită). Invocarea posibilităţii aplicării suspendării executării pedepsei pentru infracţiunile de corupţie ca şi criteriu de stabilire a pedepselor legale este în sine nefericită, trădând o preocupare a legiuitorului de a deschide calea unor soluţii în acest sens.
c) Ierarhia firească a valorilor sociale este numai un criteriu în stabilirea limitelor pedepselor. Pe lângă acesta legiuitorul trebuie să aibă în vedere şi alte criterii, îndeosebi amploarea fenomenului corupţiei din România în această perioadă. Aşa cum am arătat în materialul publicat, codul penal francez (art. 435-1) pedepseşte luarea de mită cu 10 ani închisoare plus amendă de 150.000 euro, deşi nu se confruntă cu un fenomen al corupţiei similar celui din România.
d) În privinţa revenirii la tradiţia codurilor penale din perioada antebelică sau comunistă dinainte de 1968 lăsăm cititorii să aprecieze dacă un asemenea model mai poate fi relevant în chestiunea sancţionării faptelor de corupţie în contextul actual.
Supunând judecăţii opiniei publice aceste observaţii, ne exprimăm disponibilitatea de a formula în continuare opinii asupra proiectelor de legi, cu convingerea că Ministerul Justiţiei va aprecia cum se cuvine interesul presei şi publicului în dezbaterea şi perfecţionarea legislaţiei.
Deficienţele semnalate aici, alături de altele, justifică utilitatea demersului nostru şi îndreptăţesc concluzia că proiectul noului cod penal nu este perfect, ci necesită ajustări şi modificări, precum şi o dezbatere temeinică şi transparentă în parlament.
V. Stănescu
