Orice român îşi recomandă ţara prin două obiective de interes turistic, mânăstirile din Bucovina şi Delta Dunării. Aceasta din urmă a „funcţionat”, în anii scurşi de la revoluţie, ca o fabrică în tranziţie. Nu a realizat profit, nu a contribuit cu nimic la bugetul de stat, nu şi-a plătit oamenii. De numele ei au fost legate scandaluri privind privatizarea-concesionarea luciului de apă. Cu hopuri şi ezitări, aceasta s-a realizat, în cele din urmă, spre folosul oamenilor şi al bugetului.
Din 1990 până în 2003, activităţile din Delta Dunării, pescuitul şi recoltarea de stuf, nu au produs niciun leu la bugetul de stat. Pierderile nu pot fi calculate pentru că nu există, ca termen de comparaţie, decât o perioadă în care centralismul şi economia planificată nu produceau profit la vedere. Înainte, recolta de peşte lua drumul exportului în totalitatea sa, iar stuful, spun gurile rele, era o pierdere de timp, bani şi energie pentru nişte obiective iluzorii.
Concesionarea aplicată pe 13 zone, din cele 25 existente, a adus pentru prima dată venituri de 50 de miliarde de lei, în 2003,reprezentând redevenţe pe anul respectiv.
După scandaluri şi procese larg mediatizate prin presă, ce au avut ca obiect concesionarea activităţilor piscicole şi stuficole, lucrurile au intrat pe făgaşul normal. Concesionările au fost adjudecate de 11 firme sau asociaţii de firme, care au început să plătească „dările” la stat. Trebuie specificat că procesul de concesionare se referă la activităţile aferente luciului de apă, şi nu la suprafaţa propriu-zisă, astfel că celelalte activităţi din Deltă, cum ar fi turismul, pescuitul sportiv, recoltările de plante tehnice sau medicinale, se pot desfăşura în voie.
O consecinţă importantă a concesionărilor este reducerea drastică a braconajului, multe filiere ale mafiei peştelui fiind anihilate. Până la concesionare, cei prinşi la pescuit ilegal erau condamnaţi la pedepse cu suspendare, pentru infracţiuni la Legea 192 privind pescuitul. După concesionare, braconajul a fost încadrat la „furt calificat”, infracţiune mult mai gravă şi condamnată ca atare.
Pescarii pot câştiga 100 de milioane pe lună
Din cei 1.700 de locuitori ai zonelor de interes piscicol, circa 1.000 au fost angajaţi ca pescari şi sunt înregistraţi la Inspectoratul Teritorial de Muncă. În condiţiile în care s-au investit mari sume de bani, 325 de miliarde de lei în total, pentru repopularea zonei cu peşte, activitatea de pescuit industrial a luat un nou avânt. Pentru cei care prind peşte cu carne albă, somn, ştiucă, şalău, câştigurile se pot ridica la peste 20 de milioane de lei pe lună. O situaţie mai specială au pescarii din complexul Razim- Sinoe, care sunt privilegiaţi de existenţa în zonă a sturionilor. Icrele negre recoltate de la aceştia merg în exclusivitate la export contra 100- 150 de euro kilogramul. Câştigul pescarilor este pe măsură, unii dintre ei câştigând în jur de 100 de milioane de lei, în lunile bune.
Repopulările piscicole vor permite ca, peste trei ani, recolta de şalău să fie de 3.000 de tone, în timp ce în 2002, şalăul exploatat a fost de numai 100 de tone.
Bani scandinavi pentru lipoveni
Banca Nordică de Investiţii, o bancă a ţărilor scandinave, a alocat 60 de milioane de euro pentru dezvoltarea durabilă a zonei. În afară de obiective industriale, fondurile sunt destinate şi populaţiei. Aceasta poate primi credite pentru dezvoltarea turismului rural în condiţii foarte avantajoase: rambursarea în 20 de ani, cu o perioadă de graţie de 10 ani.
Proiectele mai mari se referă la monitorizarea prin satelit a navigaţiei sau depistare poluării apei. Contrar unor păreri îndeajuns de larg răspândite, poluarea Deltei nu este atât de gravă pe cât cred unii, ea fiind în permanentă scădere din 2001 până astăzi. Până în 1990, în Deltă erau circa 80.000 ha de teren agricol, ineficient pentru culturi, din cauza salinităţii solului. Printr-un program de reconstrucţie ecologică, finanţat tot de către BNI, au fost sparte mai multe diguri, fiind inundate 10.000 de ha, cea mai mare suprafaţă din Europa care a beneficiat de acest tratament.
Monitorizarea florei şi a faunei este un alt obiectiv al specialiştilor, pentru a urmări modul în care natura îşi reintră în ciclul ei normal după intervenţiile omului.
Horia Merca
