Graba Ministerului Justiţiei de a vârî pe gâtul Parlamentului cele patru coduri juridice prin asumarea răspunderii guvernului, fără votul celor aleşi de popor în forul legiuitor, riscă să ducă la consacrarea legislativă a unor limitări grave ale drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, precum şi a altor norme juridice contradictorii şi aberante.
Recent, unele publicaţii între care jurnalul „Ziua” au tras un semnal de alarmă asupra implicaţiilor pe care le pot avea reglementările din noul Cod Civil asupra libertăţii presei. Împărtăşind aceste temeri şi fără a relua criticile deja formulate, supunem atenţiei presei un nou aspect aberant al acestor reglementări. Guvernul României a adoptat noul Cod Civil şi l-a trimis la Parlament pentru adoptare. Elaborat de Ministerul Justiţiei, codul ascunde, în capitolul „apărarea drepturilor nepatrimoniale”, instrumente de cenzură şi hărţuire a jurnaliştilor. Există prevederi exagerate, care nu se regăsesc în legislaţia niciunui stat european.
Politica băgării pumnului în gură
Potrivit noilor prevederi, jurnaliştii vor avea un singur drept – acela de a se prezenta la tribunal să se justifice în procese judecate în regim de urgenţă. Bunurile şi mijloacele instituţiilor de presă vor putea fi puse sub sechestru, confiscate ori distruse, dacă instanţa va constata că ele au ajutat la publicarea unui material de presă care a produs prejudicii. Conform art. 262 alin. 2 al proiectului de cod civil „Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor strâns legate de fiinţa umană, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică, demnitatea, intimitatea vieţii private, creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică, precum şi a oricăror altor drepturi nepatrimoniale”. Dintre acestea unele ar putea face şi obiectul unor eventuale încălcări comise prin presă (de pildă, demnitatea sau intimitatea vieţii private). Potrivit art. 263 al proiectului de Cod Civil persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale, au fost încălcate poate cere instanţei să ia o serie de măsuri reparatorii şi sancţionatorii.
Printre acestea figurează, conform art. 263 alin. alin. 2 litera a) „sechestrarea, distrugerea, confiscarea sau retragerea din circulaţie a bunurilor ori a mijloacelor care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea faptei prejudiciabile;” Această dispoziţie din proiectul Codului Civil vine în contradicţie flagrantă cu dispoziţiile din proiectul noului Cod Penal. Astfel, conform art. 112 alin. 1 lit. b) din proiectul codului penal sunt supuse confiscării speciale: „b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;” Pe de altă parte, conform art. 112 alin (4) din acelaşi cod: „Dispoziţiile alin. (1) lit. b) nu se aplică în cazul faptelor săvârşite prin presă.”
Din analiza comparativă a acestor dispoziţii rezultă o concluzie stupefiantă: dacă fapta comisă prin presă ar constitui infracţiune conform Codului Penal, nu ar fi posibilă confiscarea bunurilor menţionate. Insă dacă fapta respectivă nu este infracţiune (de pildă, insulta sau calomnia) bunurile respective vor putea fi confiscate conform art. 263 din Codul Civil! Ministerul Justiţiei susţine că s-a inspirat în elaborarea reglementărilor privitoare la presă tocmai din legislaţia canadiană. Dacă rezultatul este acesta, ne întrebăm dacă a meritat efortul. Aceste aberaţii legislative, care nu sunt singurele, reclamă o dată mai mult dezbaterea în Parlament al codurilor, sub ochiul critic al presei şi opiniei publice, lucru de care Ministerul Justiţiei se fereşte cu obstinaţie.
Predoiu nu ştie pe ce lume trăieşte… de UE nici nu a auzit
Reporterii ZIUA l-au întrebat pe ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, la conferinţa de presă organizată pe tema noilor coduri, dacă experţii care au lucrat la coduri s-au consultat vreodată cu vreun jurnalist sau cu vreo organizaţ ie de presă atunci când au camuflat în noul Cod Civil o lege a presei. Predoiu a explicat că proiectele au fost postate pe Internet şi că oricine a avut posibilitatea să le consulte. Predoiu i-a cerut conferenţiarului Marian Nicolae, aflat în dreapta sa, să explice de unde s-a inspirat la elaborarea acestor prevederi. Marian Nicolae a explicat că a copiat din legislaţia provinciei Quebec şi a Elveţiei. Aceste state nu sunt însă membre ale Uniunii Europene, iar legislaţia UE şi jurisprudenţa CEDO de la Strasbourg, îl apără pe jurnalistul care a acţionat cu bună-credinţă. Cătălin Predoiu s-a arătat sensibilizat de protestele jurnaliştilor şi a promis că va analiza dacă sunt oportune prevederi atât de severe. Ministrul a promis că în zilele imediat următoare va organiza întâlniri de clarificare între presă şi membrii comisiei de elaborare a codului, care au introdus aceste prevederi. Predoiu a dat asigurări că la nevoie nu va ezita să meargă la Parlament pentru a cere să se renunţe la prevederile care vor fi considerate inoportune. (V.S. C.R.)
