În timp ce conducea investigaţiile arheologice la templul din Vechiul Mahableshwar, în 1934, domnul Paul Dare, redactorul actualităţilor la publicaţia „The Times of India”, a descoperit o reprezentare rară a zeiţei cu patru chipuri, GAYATRI.
Vrând să fotografieze această descoperire neobişnuită, şi-a armat aparatul, şi era pe punctul de a o fotografia, când un preot brahman s-a ridicat în picioare şi a exclamat scurt: „Nu vei putea să fotografiezi această statuie sacră.” În acel moment era prezent acolo şi un prieten a lui Dare, un erudit om de ştiinţă şi brahman, Vishnu Karandikar. Şi el avea un aparat de fotografiat. Folosind ambele aparate, el şi Dare au făcut câteva fotografii. Când filmele din ambele aparate au fost developate, peretele care era în spatele imaginii zeiţei apărea foarte clar în fotografie, focalizarea fusese corectă şi expunerea excelentă, dar nu se putea totuşi vedea nici cea mai vagă urmă a zeiţei.
Mai târziu, preotul le-a spus că, deşi Dare n-ar avea prea multe şanse să fotografieze zeiţa, Karandikar, fiind un brahman, ar putea s-o fotografieze dacă va îndeplini un anumit ritual magic. Karandikar a realizat într-adevăr ritualul şi apoi a fotografiat imaginea zeiţei exact aşa cum o făcuse mai înainte. De data aceasta însă statueta zeiţei a apărut în mod paranormal pe film. Dare a raportat cu minuţiozitate întregul caz, în lucrarea „Indian Underworld”, publicată în 1940. El a mai precizat că acel Karandikar trăise mult timp la Londra şi era foarte sceptic în legătură cu ritualurile magice. (A.M.)
