În actul dorinţei sexuale, participarea fiecărui bărbat sau a fiecărei femei are un caracter global, întrucât este pus în joc propriul corp, în totalitatea sa. Trupul individului joacă un rol de prim ordin în cadrul dorinţei erotice.
Felul în care este resimţit propriul trup, capacitatea lui de a trezi şi de a trâi percepţii agreabile, modul în care sunt integrate organele genitale şi zonele erogene în schema corporală generală, toate acestea pot contribui la declanşarea şi întreţinerea dorinţei sexuale sau, dimpotrivă, o pot diminua până la totala ei dispariţie Instinctul sexual este strâns legat de mecanismele neuropsihologice aferente unor „centri cerebrali" capabili să declanşeze plăcerea şi dorinţa activităţii sexuale. Implicate în aceste mecanisme sunt zona limbică şi nucleele hipotalamice.
Un rol importamn le revine serotoninelor şi endorfinelor, precum şi altor factori endocrini (hormonii androgeni şi estrogeni) implicaţi în mecanismul excitaţiei sexuale. În afara zoneior centrale neurocerebrale responsabile de instinctul-dorinţă sexuală, intervin şi zonele periferice. În sensul acesta, un rol important revine, la femeie, centrului senzitiv localizat pe peretele anterior al vaginului („punctul G"). O zonă intermediară între centrii neuropsihici şi centrii genitali propriu–zişi este reprezentată de participarea celor cinci simţuri auzul, mirosul, văzul, gustul şi pipăitul. Toate acestea fac ca în sfera dorinţei sexuale să fie reuniţi, din punct de vedere psihologic, factori mintali, emoţionali şi psihosenzitivi. Factorii emoţionali care pot influenţa dorinţa sexuală, diminuând-o până la suprimarea ei completă, sunt reprezentaţi de: frică, angoasă, depresie, descurajare, experienţe de eşec, stări conflictuale etc.
Dorinţa sexuală este influenţată de numeroşi factori cum ar fi de pildă condiţiile fiziologice specifice, care scad dorinţa sexuală: oboseala excesivă, nevoia imperioasă de defecaţie sau de urinare, nevoia de somn, nevoia de aport nutritiv etc. Condiţiile psihologice care determină o diminuare a dorinţei sexuale sunt reprezentate de: circumstanţe relaţionale sau emoţionale defavorabile: perceperea ostilităţii; insecuritate sau neîncrederea în partener, un context spaţiu-temporal nefavorabil, inconfortabil sau nesigur, periculos, ameninţător etc. ; lipsa de timp; senzaţii dezagreabile sau dureri resimţite în corp; situaţii de doliu ; grijă, nelinişte, teamă ; Şi factorii legaţi de personalitatea partenerilor cuplului duc în timp la o serioasă scădere a dorinţei sexuale.
Factori psihotraumatizanţi, de regulă emoţional-afectivi: conflictele repetate în cadrul cuplului, agresivitatea partenerilor, violenţa, neîncrederea, insecuritatea, stările de culpabilitate fac să se diminueze dorinţa şi activitatea sexuală. Factori socio-familiali, obişnuinţa cu partenerul, ritualizarea excesivă a raportului sexual, executarea mecanică a actului sexual, fără o pregătire prealabilă sunt cele mai cunoscute cauze ale unei vieţi sexuale nesatisfăcătoare. Este firesc faptul că activitatea sexuală normală se încadrează în limitele unei stări de sănătate fizică si psihică bune. Sunt, însă şi situaţii patologice, in care activitatea şi dorinţa sexuală înregistrează un regim exagerat (stările maniacale, manifestările de tip anxios, perversiunile). O diminuare a dorinţei şi activităţii sexuale se înregistrează în cursul depresiilor, stărilor febrile, hipertiroidismului, afecţiunilor inflamatorii ale căilor genitourinare, congestii pelvine la femei etc.
Se pare că tot ieşirea în natură este soluţia pentru o viaţă sexuală mai bună. Factorii de mediu natural ce pot favoriza dorinţa sexuală sunt: luminozitatea naturală abundentă şi prelungită, aerul curat, liniştea şi un peisaj odihnitor.
Cornel Bogdan
