Pictura Gabrielei Culic este încărcată de un farmec şi o delicateţe aşa cum numai în pictura japoneză o poţi regăsi. E asemenea unui surâs enigmatic, în spatele căreia se derulează sensul profund al acestei lumi.
Natura devine un pretext al derulării emoţiilor sale artistice, unde fiecare gând poate deveni adierea vântului, sau balansarea unei aripi în zbor, sau zbaterea gracilă prin tumultul neaflatului încă, spre dibuirea unui răspuns asupra sensului sau simbolisticii existenţei noastre. Reabilitând abstractul pe care îl asezonează cu paşii unei coregrafii cromatice impecabile, pictorul Gabriela Culic naşte un soi de muzicalitate a delicatelor efemeride cu trecere directă spre sufletul iubitorului de artă.
Fiind astfel martorii emoţiilor sale artistice, ne transpune într-un context al spaţialităţii, care, cu siguranţă are conotaţia unei profunde scenografii divine pe care se derulează frumuseţea şi farmecul unor decoruri sau personaje, şi pe care, artistul de faţă, îndrăzneşte să le numească delicat, Efemeride. Acestea fac parte integrală din viaţa noastră, iar sensul şi simbolurile sale sunt smulse în virtutea unei fascinante preocupări creative.
Pornind de la cercetarea abisală, care se poate corela cu arhetipul matern, smulge din această zonă vise adâncite în misterele sufletului, pe care le reaşează pe aripile unui zbor creativ, tocmai pentru a-l descătuşa, sau a-i descifra himerele. Aripile pe care se înalţă multitudinea de efemeride, recreate sau recompuse, constituie o aventură care te poate elibera de apăsarea terestră. Iar aripile nu se iau, ci se cuceresc, printr-un efort creator, purificativ, adesea primejdios. Astfel tuşa devine pentru pictorul Gabriela Culic un subiect principal. Ea nu mai este un mijloc de expresie.
Pentru că tuşa poate crea în traseul ei volum, lumină şi umbră, o dualitate a manifestării, repusă pe un cadru compozistic tocmai pentru a reflecta energia interioară a artistului. Iar în cazul Gabrielei Culic, toate aceste gesturi cromatice şi compozistice sunt anume alese pentru a surprinde clipa, devenind esenţa tematicii sale picturale. Iar clipa naşte efemeridele, în spatele cărora sălăşluieşte durabilitatea mesajului în sine.
Pictorul Gabriela Culic este absolventă a Facultăţii de Arte Plastice „Luceafărul”, secţia Pictură, Bucureşti. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici. A avut nenumărate expoziţii personale şi de grup la diverse galerii de artă din Bucureşti, Buşteni, Craiova etc. Multe din lucrările sale se află în colecţii particulare din România, SUA, Belgia, Grecia, Ungaria, Anglia, Franţa, Germania, Canada, Israel.
Viorica Romaşcu
