Datorită aspectului său asemănător cu un ochi uriaş ce ne priveşte planeta de la o distanţă de 700 ani-lumină, oamenii de ştiinţă au botezat-o nebuloasă observată cu ajutorul telescopului european Wide Field Imager – „ochiul lui Dumnezeu”.
Imaginea prezintă, de fapt, expansiunea unei stele similare cu Soarele nostru, înainte de a se retrage la statutul de „pitic alb”. Pupila albastră, corneea albă şi pleoapele roz sunt create din straturi de gaz şi praf iluminate de stea pe măsură ce se apropie de sfârşitul vieţii sale. Pentru prima oară înregistrat de astronomul german Karl Ludwig Harding în 1824, „ochiul”, cunoscut şi ca nebula Helix, se află în constelaţia Vărsătorului.
Nebuloasa este atât de mare, încât unui fascicol de lumină i-ar trebui doi ani şi jumătate pentru a o traversa. În imaginile capturate de telescop, nebuloasa pare rotundă, deoarece este poziţionată spre noi cu unul dintre capete. În realitate, este vorba despre un tunel lung de miliarde de kilometri de gaze strălucitoare. Soarele nostru va avea o soartă similară, dar abia peste cinci miliarde de ani.
Ovidiu Topală
