Între anii 1979 – 1981 un oarecare domn Jaime Ballestero a reuşit să convingă un număr de patru bănci să acorde împrumuturi la patru societăţi ce-i aparţineau sau care erau controlate de el. Suma totală acordată de bănci se cifra la aproximativ 80 de milioane de franci.
Ea a fost cea mai mare afacere de contingency subscrisă vreodată de el. Deasemenea, la vremea aceea riscurile de contingency păreau destul de sigure. În aceste condiţii Dungate a fost de acord să ofere protecţia pe un termen limitat atât pentru primul layer cât şi pentru al doilea. Întrucât pentru primul s-a reuşit plasarea în totalitate până la 30 ianuarie 1930, angajamentul de protecţie temporară pentru acesta făcut cu firma Hodge a fost anulat. Cel de-al doilea layer nu a putut fi plasat în totalitate, ba chiar era destul de departe de atingerea procentului de 100% ca urmare a faptului că pentru unele cote nu s-a materializat acceptarea iar pentru altă parte nu s-a reuşit deloc plasarea. În aceste condiţii Roy Lee a solicitat din nou ajutorul lui Dungate care a răspuns cu toată largheţea. El a semnat un slip cu numele societăţii Hodge astfel, H/C 73.5% 14 zile de la 28 ianuarie 198o Hodge. Cu alte cuvinte oferea protecţie pentru 73.5% din risc pentru o perioadă de 14 zile începând cu data de 28.
Deşi ajutorul oferit era imens, protecţia acordată nu acoperea 100% din risc, deci chiar în acest stadiu plasamentul era incomplet, fapt care nu l-a împiedicat pe Lee să emită slipuri la banca respectivă, slipuri care indicau că poliţele de asigurare erau complete, adică plasate în procente de 1oo% pentru toate layerele. Layerul al doilea îl indică pe Hodge ca deţinând o cotă de 78.25% în loc de 73.5% cât fusese acceptat în realitate iar termenul de acoperire indicat era de 2 ani, deşi Hodge acceptase o protecţie limitată de numai 14 zile, deci poliţa cuprindea două falsuri. Băncile aflate acum în posesia garanţiilor necesare au acordat primul în eroare administrativă.
Judecătorul a concluzionat pe baza declaraţiilor din cursul procesului că în acest stadiu subscriitorul, respectiv Dungate, era în temă că:
-brokerul a emis slipuri false în mod deliberat;
-o bună perioadă de timp, respectiv din ianuarie şi până în iunie 198o a existat o serioasă neacoperire în plasamentul poliţei de asigurare în cauză.
Faţă de această situaţie, Dungate în loc să informeze conducerea firmei de brokeri Notcults dar şi propria conducere despre înşelătoria comisă de brokerul Roy Lee a continuat mai departe să accepte afaceri de la acesta. Ulterior a mai primit patru participări la alte patru împrumuturi acordate de aceleaşi bănci, aceloraşi firme. El a acordat protecţie ce însuma 53,75 milioane SF după ce a descoperit înşelăciunea comisă de broker. Rezultă obligaţia scriitorului de a dezvălui o situaţie de fraudă comisă de un broker sau clientul său, inclusiv de a stopa orice tranzacţie cu acesta. (va urma)
Felicia Mirea
