S-a născut în Moldova, la 1872, fiind descendent din neamul cronicarului Neculce, după mamă. La patru ani rămâne orfan, iar copilăria şi-o petrece în casa unchiului său Ioan Nădejde, unul din fondatorii ziarului Contemporanul. În 1887 se înscrie la „Şcoala de Arte Frumoase” din Iaşi.
Anii de studii la această şcoală, unde i-a avut profesori pe Gh. Panaiteanu Bardasare şi C.D. Stahi, i-au dat posibilitatea să-şi însuşească o serioasă pregătire profesională. Apoi pleacă pentru studii la Munchen unde are şi câteva expoziţii de pictură, pentru ca după aceea să plece în Italia pentru a studia operele celor din Renaştere. Întors la Iaşi şi fiind un pictor realist şi un activist politic de stânga şi-a închinat cei mai avântaţi ani din viaţă, mai ales între 1905–1916 – cauzei muncitorimii şi ţărănimii. În numeroase lucrări, ca „Muncitorul” (1911), „Grevistul”, „Întrunire” (1914), „Pax” (1915), el a zugrăvit chipul muncitorului. De asemenea, el a consacrat temei ţărăneşti numeroase tablouri.
Nu în cele din urmă Răscoala din 1907 l-a inspirat în 15 dintre lucrările sale. Dincolo de acestea, opera sa cuprinde şi portrete, peisaje, flori şi naturi statice. În perioada 1908-1935 şi-a prezentat lucrările în cadrul unor expoziţii deschise la Iaşi şi Bucureşti, singur, sau alături de alţi mari artişti ai momentului, Gheorghe Petraşcu, Jean Steriadi, Otto Briese, Paul Verona, I. Mateescu etc. În anul 1940 se mută la Bucureşti, iar doi ani mai târziu participă la expoziţia colectivă a Salonului Moldovei (1942) unde primeşte Premiul Naţional. S-a stins din viaţă la 3 aprilie 1944, lăsând în urmă o impresionantă operă, a cărei principală caracteristică este realismul şi care aduce în prim-plan, figura omului simplu.
Viorica Romaşcu
