Pe 24 februarie se iubeste. Aşa spune tradiţia! Eu cred în iubire şi-o serbez de fiecare dată când îmi iese în cale, dar dacă pe 24-i bal, păi atunci bal să fie. Şi se iubeşte româneşte, aşa cum îmi place mie. Pătimaş, ca Dragobete. Este chiar ziua lui!
Oscilăm între Valentin şi Dragobete? Păi atunci să-l cunoaştem mai bine pe cel din urmă, acest, rebel şi pătimaş, barbat chipes, neastamparat si navalnic.
Lipsit de candoarea lui Valentin, Dragobete, personaj mitologic, este numit şi Navalnicul sau Logodnicul Pasarilor. Fecior chipes si puternic, el aduce iubirea in casa si in suflet. Dragobetele, personificarea dragostei pătimase în mitologia românească, este zeitate carnală şi senzuală şi întruchipează perfect cultura dacilor, cea care l-a şi consacrat.
Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un petitor si un nas al animalelor, romanii au transfigurat Dragobetele in protectorul iubirii celor care se intalnesc in ziua de Dragobete, iubire care tine tot anul, asa cum si pasarile "se logodesc" in aceasta zi. Personaj mitologic, similar lui Eros, al vechilor greci, si lui Cupidon, al romanilor, Dragobete oficia in cer, la inceputul fiecarei primaveri, nunta tuturor animalelor, traditie ce s-a extins treptat pana in randul oamenilor si a da nastere unor obiceiuri specifice romanilor din sudul si nordul Dunarii.
In mediul rural, in special, traditia straveche, riturile vechilor traci raman inca vii. Romanul de aici isi mai aduce inca aminte de obiceiul de demult al fetelor si baietilor, care, in ziua lui Dragobete, se primeneau in haine curate de sarbatoare si porneau cu voie buna inspre padure, pentru a culege ghiocei, viorele, tamaioasa, pe care le asezau la icoane si le foloseau la diverse farmece de dragoste. Inspre ora pranzului, fetele porneau in goana inspre sat, fuga fiecareia atragand dupa sine cate un baiat, si nu unul oarecare, ci acela care le indragea. De isi prindea aleasa, acesta ii fura o sarutare in vazul lumii, sarutare ce simboliza legamantul lor de dragoste pe intregul an de zile. De aici si celebra zicala "Dragobetele saruta fetele!", mult indragita de fetele nerabdatoare, ce purtau in suflet speranta primirii a cat mai multor sarutari, ce erau menite sa le aduca acestora dragoste pe deplin in viitor.
Un alt obicei al fetelor era de a strange omatul netopit, apa de ploaie sau de izvor, pe care o considerau ca avand efecte magice asupra lor atunci cand o foloseau, intrucat deveneau mai frumoase si mai dragastoase.
Traditia mai spune ca, in aceasta zi, oamenii isi intrerupeau toate muncile, curatandu-si si aranjandu-si insa casa, pentru a-l intampina sum se cuvine pe zeul iubirii, care nu venea singur, ci insotit de asa-numitele zane Dragostele, ce le sopteau vorbe de amor indragostitilor.
Fiecare avea grija ca aceasta zi sa nu ii prinda fara pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rau, prevestitor de singuratate pe intreg parcursul anului, pana la urmatoarea zi de Dragobete.
O alta traditie spune ca zeul iubirii a fost transformat intr-o buruiana, numita Navalnic, de Maica Precista, dupa ce nesabuitul a indraznit sa ii incurce si ei cararile.
Oricare ar fi istoria lui, noi ne iubim româneşte şi de-acum înainte!
