A încerca să te cunoşti prin a urma firul glasului tău interior îţi poate conferi sănătatea minţii şi a inimii, deopotrivă, care te poate plia perfect pe starea de discernământ.
Adesea oamenii din zilele noastre, împovăraţi de grijile cotidiene, acţionează mecanic, fără a apela mai întâi la un discurs cu ei înşişi. Ci mai simplu ei acţionează „democratic”, optând pentru răspunsuri imediate, ceea ce-i absolvă de „vina” de a se situa în categoria „băieţilor fraieri”. Şi aceasta nu poate aduce decât bonusurile câştigului de peste noapte. Bonusuri care converg spre satisfacţii iluzorii, sau egoiste, şi care nu au de-a face, deloc, cu ceea ce semnifică starea de fericire. Unii, ceva mai sensibili la factorii exteriori, se tot întreabă, de ce există prostie şi răutate, într-o proporţie care adesea depăşeşte prea plinul? Buimăciţi de viteza cu care se derulează lucrurile din ziua de astăzi, adesea oamenii aleg calea cea mai uşoară, cea de la îndemână, sau cea imediată, conform unor aşa zise „reţete de succes”…
Dar dincolo de toate aceste trucuri e bine să ne amintim că fericirea spre care tinde majoritatea dintre noi nu are reţete bătute în cuie, ci mai simplu ţine de o stare de graţie care ni se relevă în urma contactului cu noi înşine, cu glasul nostru interior. Ea există din abundenţă, însă strălucirea sau lumina ei ne poate îndepărta sau, cine ştie, ne poate face să devenim una cu ea… (A.M.)
