Fiind doar puţin microbist, citesc presa sportivă, mai ales în zona ei mondenă. Alunec şi pe la fazele tehnice, la tactică, fără să am pretenţia că aş înţelege.
Pricep, însă, că sunt şi suntem contemporani cu nişte mari ziarişti sportivi. Nişte somităţi, care apar şi la televizor. Nebuniile din jurul fotbalului românesc îi obligă, în ultima vreme, să iasă din sfera sportului şi să îşi dea cu părerea şi în alte domenii. Toţi sunt porumbeii păcii, toţi sunt imaculaţi, incoruptibili şi setoşi de dreptate. Voi încerca să îmi exprim şi eu părerea printr-o poveste.
Prin anul 1997, Giovanni Becali m-a invitat la Istanbul. De fapt a invitat mai mulţi gazetari de sport şi unul dintre ei m-a luat şi pe mine. Cred că prezenţa mea nu a deranjat. Am fost politicos, am stat cuminte peste tot şi am mulţumit, la sfârşit.
Cuminţenia mea nu mi-a şters memoria, mai ales acum, când Giovanni este criticat de toţi ziariştii sportivi. Să vă povestesc cum a fost atunci: Giovanni a plătit avionul, hotelul, mesele, croazierele pe Bosfor, ne-a dus la magazine, ne-a cumpărat haine, ne-a dat bani de buzunar.
Eu nu eram important. Vorbeam cu el cu dumneavoastră (era reciproc) şi aşa aş vorbi şi acum, dacă ne-om mai întâlni. Mie mi-a dat 400 de dolari şi mi-a spus să îmi aleg dintr-un magazin ce vreau eu. Am mai luat de 200. Colegii, din presa sportivă, au fost mai atenţi cu ei. Şi-au ales haine şi toate cele de mult mai mulţi bani. Bravo lor, dacă era! Una peste alta, s-au cheltuit mulţi bani. M-am gândit şi mă tot gândesc de ce nu m-am înfipt şi eu, pentru că ar fi fost loc. O explicaţie, posibilă, ar fi că, atunci, i-am cunoscut pe Hagi şi pe Gică Popescu, pentru că jucau la Galatasaray, sau şi pe antrenorul echipei, un celebru. Colegii din presa sportivă îi cunoş- teau mai de mult. Ei nu au fost emoţionaţi şi s-au concentrat mai mult la ciuguleală, probabil mii de dolari, cine mai ştie?
În toată viaţa mea am fost doar două zile cu Giovanni. A plouat cu bani. Pot să cred că gazetarii sportivi au fost de multe ori, de sute de ori poate. Omul le-a dat, a fost atent cu ei. Nu ştiu de ce cred că aşa au procedat şi fratele lui, şi vărul lui. Păi, atunci, nu este puţin ruşine să înjuri un om de la care ai mâncat, fără să ceri?
P.S. Am un profesor pentru presa de sport. Eu îl consider prieten şi, din acest motiv, îmi permit să îl sun, câteodată. Alaltăieri mi-a povestit cât şi cum bea un fotbalist de la Dinamo, ieri, mi-a spus că articolul meu este corect, doar că vinovaţii pentru suspinele din fotbalul românesc sunt alţii. Îi transmit, pe această cale, că eu nu am discernământul să identific vinovaţi. Doar atrag atenţia, somităţilor, dacă aţi luat bani, sau, poate, aţi şi cerut, vorba partidului de la putere „ciocu- mic”!
Horia Tabacu
