Muzica şi dansul au fost folosite de mii de ani în întreaga lume în scop terapeutic. Prin mişcările trupului, având o semnificaţie foarte precisă, dansul pe o anumită muzică are ca efect reechilibrarea organismului şi a personalităţii.
Medicul german Kircher a vindecat în secolul al XVII-lea prin muzică, înţepătura veninoasă a periculosului păianjen Tarantula. Efectul mortal al înţepăturii era anihilat printr-un dans neîntrerupt în ritmul vivace al unei melodii speciale, care era numită „tarantelle”. O astfel de practică era cunoscută şi în tradiţia populară românească: până nu demult, lângă cei bolnavi se executa străvechiul dans al căluşului, considerat un veritabil „dans al vieţii şi al morţii”, existând credinţa că acest dans poate să vindece datorită calităţilor curative „împrumutate” de la Soare. Indienii americani aveau anumite dansuri considerate sfinte prin care se urmărea vindecarea celor bolnavi. La triburile africane, vracii făceau „pase magnetice în ritmul magic al tobelor”. În Tibet, sunetele scoase de anumite vase, clopote, mici trompete sau tobe special construite în acest sens, sunt folosite într-un mod aparent lipsit de sens pentru a vindeca migrenele, unele boli psihice, precum şi dezechilibrele metabolice.(A.M.)
