Cu opt ani în urmă am început colaborarea cu un grec. Am făcut nişte reviste, am provocat scandal şi am avut succes. Ne-am împrietenit…
Revistele creşteau ca influenţă, în România, aveam procese, probleme şi glorie. Printre aceste, în fond, amănunte, care ţineau de meseria noastră, stăteam şi de vorbă. Fără să fi avut aceeaşi profesori de limbă engleză şi eu şi el puteam să discutăm între noi ca şi în limba maternă. A nu se deduce că onoram limba engleză, dar ne înţelegeam perfect.
Pentru el subiectul de preferinţă era corupţia. Cu ani în urmă, tot poporul aştepta nişte arestări. El zâmbea. Eu mă enervam, spunându-i că sunt probe evidente şi că oamenii respectivi vor ajunge la puşcărie. Fără să îi fi cunoscut, vreodată, zâmbea, spunându-mi că nu realizez ce înseamnă forţa banului. O ţineam pe-a mea, el pe a lui, până s-a enervat şi mi-a spus că suntem, în domeniul corupţiei, încă, la grădiniţă.
Au trecut, de atunci ani. La noi s-a mai schimbat situaţia. I-am tot explicat – din mândrie naţională – şi l-am convins că facem salturi mari, ne apropiem, poate, de liceu. Nu simt nevoia să mă explic de ce m-am lăudat cu aceste lucruri, le ştim şi le simţim toţi.
Prietenul meu m-a privit sceptic. Mi-a atras atenţia că ei, la ultima Olimpiadă, au furat atât de mult că era să nu se mai ţină.
Mi-a mai spus ceva, după părerea mea, important. Cum şi de la cine fură grecii. I-am dat dreptate, pentru că mi s-a întâmplat.
Eram în insula Creta, la un hotel convenabil. Participasem la o petrecere de copii (3-4 ani). Fetiţa mea luase premiu, un balon. M-am zăpăcit, de bucurie. În zăpăceala care a fost acolo mi-am pierdut geanta.
Cam peste o lună, am primit, la Bucureşti tot ce pierdusem. Obiecte neînsemnate (pentru alţii), acte, 645,30 euro. M-am mirat. Obiectele (neînsemnate) ca obiectele, actele ca actele, dar banii? Ştiu că cititorii acestui articol, ca şi mine, nu sunt oameni bogaţi. Eu, care mă cred un om corect, dacă aş fi găsit toată geanta aia, tot îmi ţineam 25 de euro. Nu este chiar frumos, dar mi-aş fi justificat mie că îmi cumpăr ceva să îmi aducă aminte ce faptă bună am făcut.
Mi-am întrebat prietenul, grec, cum îşi explica ce s-a întâmplat. Cu alte cuvinte, am vrut să spun, dacă sunteţi atât de hoţi şi noi doar la grădiniţă, de ce am primit 645,30 euro, la Bucureşti?
Noi, grecii, mi-a spus prietenul meu, nu mai furăm de multă vreme de la oameni, furăm doar de la Stat, aceasta este pasiunea noastră.
Horia Tabacu
