Majoritatea cuplurilor, odată ce şi-au luat un angajament, simt că nu doresc ca partenerul lor să fie implicat într-o relaţie apropiată cu altcineva.
Cele mai multe ceremonii religioase de căsătorie includ referiri la fidelitatea unuia faţă de celălalt, şi, chiar şi atunci când relaţia nu este oficială, cei mai mulţi parteneri s-ar simţi dezamăgiţi dacă unul dintre ei ar avea aventuri amoroase. Pare clar că cei mai mulţi oameni văd o aventură amoroasă ca pe un potenţial distrugător al unei relaţii. Deci, având în vedere că atât de mulţi oameni dezaprobă aventurile amoroase, care este motivul pentru care ele totuşi apar? Înşelarea încrederii cuiva reprezintă o trădare. Trădare nu doar a unui individ, ci de obicei şi a unui amestec de visuri şi aşteptări.
Dacă dumneavoastră sunteţi cei care descoperă aventura, veţi simţi probabil furie atât faţă de actul în sine, cât şi datorită pierderii a ceea ce ar fi putut însemna pe viitor relaţia respectivă. În momentul descoperirii, s-ar putea să vă simţiţi şocaţi şi trişti, furioşi şi confuzi. Mai târziu, s-ar putea să simţiţi dorinţa de răzbunare, sentimentele de vinovăţie, să doriţi ca lucrurile să fie iarăşi ca înainte, dar şi ruşinea şi jena pentru că acest lucru vi s-a întâmplat vouă. Dar probabil că nu veţi fi capabili să înţelegeţi imediat de ce a apărut aventura. În acest moment, s-ar putea să vă întrebaţi de ce noi, atât ca indivizi, cât şi la nivel de comunitate, acordăm o importanţă atât de mare fidelităţii. Există destule comunităţi care nu cred în fidelitatea absolută faţă de o singură persoană.
De exemplu, anumite comunităţi africane consideră că este normal să ai câteva neveste, iar mormonii din anumite regiuni ale Americii de Nord încă mai practică poligamia. Ideea de a avea mai multe soţii ar putea fi legată mai mult de actul de procreaţie, decât de dorinţa bărbatului de a întreţine relaţii intime cu mai multe femei. Se pare că mariajele poligamice apar din cauza dorinţei bărbaţilor de a avea mulţi copiii, deşi nu poate fi exclusă din ecuaţie dorinţa lor de a face sex cu femei mai tinere. Deşi fiecare aventură este unică pentru un anume cuplu, apar adesea teme comune prin care acestea pot fi descrise. Oamenii tind să confunde aventura cu cauza problemei.
De fapt, cele mai multe aventuri sunt mai degrabă simptome, decât cauze ale problemelor de cuplu. Adesea, ele apar după ce relaţia a avut probleme o anumită perioadă de timp. Acestea ar fi putut fi ori evidente pentru cuplu, ori atât de bine ascunse încât aventura să pară picată din cer. Aventurile amoroase, arată foarte clar, adesea într-o manieră dureroasă, că există o problemă în relaţia de cuplu. Partenerul implicat într-o aventură priveşte, de obicei, spre sfârşitul relaţiei şi pune bazele unei noi relaţii din cauza faptului că nu se mai simte ataşat emoţional de partenerul iniţial. Uneori, partenerul care află despre aventură este uşurat că relaţia s-a încheiat.
Alteori, s-ar putea ca el să considere că relaţia funcţiona normal şi poate fi şocat să descopere că celălalt intenţionează să plece. Cei care sunt implicaţi în acest tip de aventură recurg la ea deoarece le este greu să spună partenerului că vor să pună punct relaţiei. Ei folosesc noua relaţie ca pe un mod de a deschide o uşă către o viaţă nouă şi s-ar putea să nu fie nicicând capabili să explice primului partener de ce au simţit că lucrurile mergeau prost între ei. În anumite circumstanţe, tocmai dorinţa de a scăpa de o relaţie fără a înfrunta problemele dificile din cuplu este cea care împinge o persoană să înceapă o aventură.
Cornel Bogdan
