În mod conştient sau nu, mulţi oameni îşi refac starea de echilibru şi de armonie privind sau punând în valoare frumosul.
Este firesc, dacă ne gândim că psihicul uman se «hrăneşte» cu toate informaţiile provenite de la simţuri şi cu emoţiile care apar. Deoarece din totalitatea informaţiilor care ajung la creier 70-90% sunt vizuale, putem înţelege de ce ne este foarte necesar să privim lucruri, fiinţe, peisaje frumoase mai ales atunci când suntem într-o dispoziţie «cenuşie».
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au apreciat şi au elogiat în diverse moduri frumuseţea, sub orice aspect era exprimată – prin dans, prin pictură sau scoţând-o la iveală prin sculptură, prin cântece inspirate sau prin teatru. Şi toate acestea pentru că, a contempla oricare dintre manifestările frumuseţii, determină stări profunde de conştiinţă, trăiri unice şi inefabile. (A.M.)
