De mai mulţi ani, cultura noastră populară face schimb vesel de hormoni cu celelalte culturi învecinate, dând ce e mai bun şi luând ce e mai prost.
Când spun cultură populară nu mă refer la simulacrul de tradiţii, afişat cu ostentaţie pe la Etno TV, sau pe la celelalte televiziuni, unde distinsele noastre prestatoare din gură vin cu straie populare kitsch şi cu lanţuri de neam prost la gât, pentru a oferi distracţie ţăranilor încălţaţi, în cea mai autentică tradiţie românească, cu blugi turceşti, tricouri din Pakistan şi tenişi chinezeşti. (Care ţărani, oricum ascultă mai mult manele decât muzică pupulară) E vorba de cultura „pop” sau cultura de stradă, care a mai descoperit o modalitate de a forţa mâna omului obişnuit, introducând în calendar încă o pseudosărbătoare, ca să scoată bănuţii din buzunar la fraieri.
Sub pretextul că, vezi Doamne, ziua îndrăgostiţilor e un prilej de a-ţi exprima dragostea şi ataşamentul faţă de fiinţa iubită, tot mai mulţi comercianţi bagă la vânzare tot felul de mici porcărioare, pe care domnul sau doamna trebuie musai să le cumpere, mai ales că ieşind de la serviciu, nu prea are mult timp la dispoziţie pentru cumpărături. Până la urmă, Valentine-s Day e un imens iarmaroc, în care se aruncă pe piaţă toate rebuturile, ornate în plus cu inimioare. Pentru presă, Valentine-s Day e mană cerească. Toate mijloacele de bulversare în masă se înghesuie să facă concursuri, şezători, să dea bilete la film sau să invite lumea la petreceri prin cluburi, în care altfel nu intră mai nimeni. Pseudosărbătoarea îndrăgostiţilor e o imensă afacere, ca şi aia cu Moş Crăciun inventat de Coca Cola, care deturnează, voit şi vizibil, sacra sărbătoare a Naşterii Domnului.
Ce nu înţeleg eu de ce trebuie neapărat să-ţi arăţi entuziasmul şi dragostea faţă de iubită sau nevastă, la ordin. De exemplu, Oana şi cu mine am ales ziua de 27 februarie pentru a sărbători ce alţii sărbătoresc acum în turmă. Păi, dacă îţi iubeşti nevasta, de ce trebuie să vină alţii să-ţi bată obrazul ca să-i cumperi ceva? De ce trebuie să aştepţi Valentine-s Day, sau 1 martie sau 8 martie pentru a-i dovedi alesei pitpalacului tău că fără ea nopţile sunt mai reci şi perna mai tare? Dincolo de asta, sărbătoarea de prost gust cu inimioare atârnate prin Malluri şi declaraţii sforăitoare, e la fel de falsă ca şi gândirea celor care o promovează. Şi acum, că tot vorbeam mai sus de presă, să te ţii declaraţii, dar mai ales povestiri cu capra, cu mai mulţi iezi decât prevede legea, despre ce cadouri de fiţe au primit vedetele de ziua lui Valentin. (Care a fost un sfânt catolic extrem de cumsecade)
Până la urmă, ziua îndrăgostiţilor e un fel de 23 august a îndrăgostiţilor de mucava, care ţin neapărat să aibă cadrul legal ca să bea bere şi să mănânce hamburgeri, înainte de a se duce acasă să se coţăie între cearşafuri, că altfel nu are farmec. Nici povestea aia cu Dragobetele nu prea miroase a dulceaţă de trandafiri, sărbătoarea, altfel micuţă. Ternă şi umilă. Ca un şoricel născut mai la urmă, fiind un prilej exepţional de bucurie pentru cârcotaşi şi cei care vor să îşi umfle muşchii şi să arate cât de mult ţin ei la tradiţia românească „autentică”. Şi ca să închei într-o notă de optimism intelectual, am să spun (fără a da şi bibliografia) că toate sărbătorile astea au la origine una singură, prezentă în mai toate protocivilizaţiile, sărbătoare închinată deopotrivă zeiţei greminaţiei şi zeiţei protectoare a înmulţirii (Isis de exemplu la egipteni şi Demetra la greci) Pa.
Astăzi, Gică Contra vă urează să aveţi ciocolată cu aer proaspăt şi îngheţată inteligentă.
