Artistului Constantin Milea Sandu, dacă ar fi să i se facă o prezentare cât se poate de succintă, s-ar putea relata cam la modul acesta, simplu şi statistic vorbind: a realizat peste 100 de sculpturi în lemn şlefuit şi în bronz polizat, 25 de sculpturi sunt în colecţia lui personală, iar restul se află în colecţiile particulare din ţară şi din străinătate.
Din 1990 până în 1994, a participat la şase expoziţii colective în ţară, obţinând diferite aprecieri şi cronici în presă şi la Televiziune. Dar dincololo de această statistică, se poate face un soi de apreciere, care poate înfăptui un altceva, special, adică a pătrunde în sensul profund al operei sculptorului Constantin Milea Sandu, artist care a stabilit chiar şi un soi de traseistică a parcurgerii sale creatoare, reprezentată prin Treptele Sufletului, Trupului, Natureimame, Raţiunii, Intelectuluiangelic sau Treapta Coloanei Soarelui de Vis, Treapta cea înaltă a lui Dumnezeu şi a Neantului Divin.
Şi toate acestea parcă se vor reunite într-un Templu al Soarelui în care ar putea include, de fapt, „două mari religii: creştinismul mistic cu islamismul, respectiv "doctrina dualistă", care se manifestă prin mitul lui Orfeu şi al lui Dionysos-copil până în Timpurile Moderne, cu "doctrina unităţii fiintei" a lui Ibn -Arabi, care se manifestă şi astăzi. În geneza lor, creştinismul şi islamul au acelaşi Dumnezeu şi de aceea se pot uni în acest Templu al Meditaţiei, al Contemplării şi al Eliberării”. Pentru Constantin Milea Sandu, „Templul este un loc de meditaţie şi de reculegere în care cel ce iubeşte este simbolul sufletului, cea iubită este Inteligenţa-angelică sau "Madona intelligenza", iar sărutul lor – "morte di bacio" – este chiar unirea extatică dintre Good angel şi Fiica dragostei.
Toate capătă un soi de îngemănare printr-un simbol comun, cum este cel al coloanei, perpetuat cu obstinaţie în opera sculptoruui Constantin Milea Sandu. Coloana în variatele sale ipostaze, devine simbolul suporturilor cunoaş- terii, care compun literele unui alfabet abstract, cu putinţa de a transcende rolul său pur arhitectonic. Coloanele mai pot indica nişte limite, marcând trecerea de la o lume la alta. Coloana mai poate fi un simbol proiectat spre un plan cosmic şi spiritual, legând ceea ce este sus cu ceea ce este jos. Coloana ia adesea sensul unei teofanii, în care coloana de lumină ajută sufletele care îl iubesc pe Dumnezeu, într-o percepere exemplară a Divinităţii însăşi.
Alţi autori însă, au desluşit în coloane un simbol sexual, ea devenind axul sacrului. În jurul coloanei se poate efectua ascensiunea spre regiunile creşti. Simbolul coloanei în totalitatea sa s-ar putea rezuma în poemul lui Paul Valery („Cântarea coloanelor”): „Cântăm purtând /Pe umeri bolta cerească!…/ Fiice ale numerelor de aur, / Uşi ale legilor Cerului…/ Mergem în timp, / Şi paşii trupurilor noastre / Strălucitoare, sunt inefabili”. Iar printr-o viziune sculpturală, coloana, apare în opera lui Constantin Sandu Milea, ca un atribut al calităţii sale spirituale, libertatea creativă, pe parcursul unor trepte sacre, care nu pot duce decât la divinitate şi spre adevăr.
Viorica Romaşcu
