Soarta a făcut să se cunoască din întâmplare întro zi friguroasă de noiembrie la un eveniment frumos. Privirile lor s-au întâlnit şi atunci în sufletul ei s-a înfiripat ceva ca şi cum toată lumea era a ei şi nu-i mai păsa de nimic.
Însă el ca şi cum nu a observat-o a mers mai departe, dar fără să-i spună căci şi el simţise acelaşi lucru şi îl tulbura atât de tare încât nu-şi mai lua ochii de la ea. Toată seara ea îl căuta cu privirea, iar atunci când ochii ei întâlneau lumina ochilor lui, inima ei bătea din ce în ce mai tare, căci ce simţea ea nu era iubire, ci o mare dezamăgire deoarece inima lui aparţinea altcuiva şi asta durea atât de tare! Seara s-a încheiat şi cei doi s-au uitat pentru o perioadă îndelungată ca şi cum nu se văzuseră niciodată, dar în sufletul ei ceva era neliniştit. Simţea ca şi cum o parte din ea se sfârşise o dată cu acea seară…
Dar norocul ei a fost că într-o zi, din întâmplare, s-au regăsit şi au simţit din nou bătăile inimii ca în momentul întâlnirii lor. Au urmat zile de poveste. Cei doi îşi vorbeau zilnic. Pentru ea era o simplă joacă. Pentru el, poate, un adevăr neînţeles de ea chiar dacă inima lui nu-i aparţinea ea a mers în continuare fără să-i pese crezând că totul va lua sfârşit aşa cum şi începuse.
Lucrurile însă au devenit şi mai complicate. Fata acum se îndrăgostise cu adevărat. Îl voia doar pentru ea căci altfel viaţa ei nu mai avea rost. El îi spunea acelaşi lucru. Sentimentele lui păreau aceleaşi. Se iubeau ca şi cum toată iubirea de pe acest pământ era doar pentru ei şi nimic altceva nui oprea să fie fericiţi. Însă toată dragostea lor era sortită eşecului. Într-un moment de rătăcire fata comisese greşeala vieţii ei şi acum trebuia să plătească pentru ea cu sufletul. Se simte pustiită. Nu ar fi crezut vreodată că sentimentele lui se vor schimba s-au că planurile lor vor avea un sfârşit tragic.
Ea nu a înţeles de ce iar el surprins de fapta fetei s-a închis în sufletul său ca şi cum nu ar fi vrut să primească acea căldură sufletească din partea fetei. Un timp ea nu a mai ştiut nimic de el. O durea, se simţea trădată şi abandonată şi atunci el s-a întors i-a promis că lucrurile se vor schimba, dar a făcut-o să promită că niciodată nu va mai greşi faţă de el. Fata speriată de ce se va putea întâmpla şi disperată ca l-ar putea pierde pentru totdeauna a acceptat. Speranţa ei nu a murit niciodată căci ea considera că aceasta moare ultima. Spera ca într-o zi să devină singura persoană din viaţa lui, singura iubire a inimii lui, singura fericire din ochii lui…
