Pentru a estima probabilitatea ca să existe undeva civilizaţii capabile să explice fenomenul OZN, este bine să recapitulăm şansa pe care a avut-o omenirea, aici pe Terra, pentru ca să se nască şi să ajungă să viseze la un destin cosmic.
La începuturi, la putin timp după „Big Bang”, în Univers nu se găsea practic decât hidrogen. Prin aglomerarea lui s-au aprins primele stele. În interiorul acestora s-au creat apoi, în decursul timpului, elemente chimice mai grele: carbon, oxigen etc. După ce şi-au terminat „combustibilul” termonuclear, stelele „de prima generaţie” au murit, de regulă printr-o gigantică explozie. După explozie, cea mai mare parte a materiei lor s-a răspândit în nori imenşi de praf şi gaz care s-au condensat apoi treptat în stele de „generaţia a doua”. În miezul lor a continuat crearea unor elemente chimice şi mai complexe. Şi aceste stele au explodat când le-a venit sorocul, iar atunci când materia pe care au expulzat-o s-a aglomerat din nou, s-au aprins stele de „generaţia a treia”, cum este şi Soarele nostru… (A.M.)
