După evenimentele din decembrie 1989 se remarcă o explozie a cultului pentru sexualitate şi corp suplu, caracterizat în principal prin transformarea femeii în obiect estetic şi sexual, ceea ce duce la o anumită minimalizare a femeii.
Massmedia prin puterea pe care o au în societatea contemporană, practic configurează relaţiile publice şi modelează comportamentele în viaţa privată. Există emisiuni speciale pentru femei în care acestea sunt învăţate să fie bune soţii, mame şi eventual bune amante, în timp ce emisiunile în care se discută despre problemele sociale şi politice ale ţării sunt dominate de bărbaţi, femeile fiind de cele mai multe ori absente, Femeile sunt constant încurajate de media să-şi concentreze atenţia pe înfăţi- şare, în timp ce valorizarea acestei activităţi pe plan social este foarte scăzută, perpetuând concepţiile vizavi de „nimicurile femeieşti“ şi, extrapolând, de „nimicul“ care sunt femeile.
Mass-media alimentează şi justifică sexismul şi prejudecăţile referitoare la femei. Aceasta educă o imagine simplificatoare a femeii care are consecinţe negative asupra egalităţii de şanse atât în viaţa publică cât şi în cea privată. Un nou ideal de femeie este produs: genul tânără, slabă şi frumoasă, accesoriu necesar oricărui bărbat de afaceri prosper. Rubricile de modă, de reţete culinare, de întreţinere corporală reduc femeile la dimensiunea lor estetică şi funcţională, neglijându-le latura intelectuală.
Realizările femeilor sunt adesea minimalizate, presa stimulând nerecunoaşterea autorităţii femeii în profesie şi în viaţa privată. Cele mai mediatizate ocupaţii intră în categoria derizoriului precum prostitu- ţia şi streaptease-ul. În cazul femeilor angajate în viaţa social-politică, accentul este întotdeauna pus pe detalii privind viaţa personală şi uneori chiar cea sexuală. Mass-media perpetuează o violenţă de ordin simbolic asupra femeilor prin transformarea lor în bunuri de utilitate casnică şi prezentarea ca obiecte de consum sexual. Prezentarea ca accesorii estetice duce la reducerea imaginii femeilor la anumite părţi ale corpului şi la cantonarea lor în anumite ipostaze negative (recent am văzut o campanie a unui ziar de sport care îndeamnă bărbaţii să trimită poze cu fundul partenerei).
Ponderea mare a violenţ ei directe în mas-media a provocat numeroase critici dar fără nici un rezultat. Numeroase studii au demonstrat că prezentarea frecventă a actelor agresive determină desensibilizarea faţă de violenţă, precum şi învă- ţarea de scenarii violente. Femeile apar în general, în posturi de victime, iar bărba- ţii în posturi de agresori. Imaginile violenţei împotriva femeilor, în special cele care ilustrează violul, sclavia sexuală şi pornografia reprezintă factori care contribuie la persistenţa agresiunilor în viaţa reală, exercitând influenţ e nefaste asupra telespectatorilor în general şi mai ales asupra tinerilor. Pornografia este o practică de subordonare sistematică şi exploatare a femeilor, bazată pe sex. O industrie care cumpără şi vinde femei.
Pornografia, precum şi expunerea publică a femeilor dezbrăcate în reclame nu atrag proteste din partea publicului feminin. Pasivitatea construită a corpului femeii, corp expus totodată într-o manieră provocatoare, este utilizată pentru a promova vânzarea oricăror posibile obiecte, de la mărci de maşini ori modele de scule şi unelte electrice până la diverse sortimente de ţigări sau de dulciuri.. O monitorizare a presei scrise făcută anul trecut, a constatat că articolele scrise despre femei se refereau în marea lor majoritate la actri- ţe, cântăreţe, sportive şi manechine, acestea fiind înso- ţite de imagini cu ele mai mult sau mai puţin dezbră- cate, în poziţii mai mult sau mai puţin provocatoare.
Femeile implicate în acţiuni sociale, politice, nu apar în presă fiind considerate neinteresante. Chiar şi în subiectele legate de violenţă domestică, textul era însoţit de imagini cu tentă sexuală. Toate acestea duc la descurajarea intelectuală a femeilor iar cele tinere, în formare învaţă lecţia obedienţ ei, a carierelor de tipul vânzării imaginii sau de anexă pentru bărbaţi importanţi.
Cornel Bogdan
