Cu toate că tot mai mulţi angajatori cer persoanelor ce doresc să ocupe un loc de muncă într-o firmă, experienţă, specialiştii anun- ţă că angajarea studenţilor din anii mici este „îngrijoră toare”. Odată ajunşi pe băncile învăţământului superior, tinerii, deşi facultatea era visul lor, sunt obligaţ i să absenteze de la cursuri, pentru a se putea întreţine.
Mânaţi fie de lipsa banilor, fie de moda care a ajuns să devină un job în timpul facultăţii, tot mai mulţi studenţi ajung să-şi piardă facultatea şi ceea ce unii numesc cei mai frumo şi ani din viaţă. De câţiva ani încoace, în momentul în care mergi să te angajezi undeva, ţi se cere bine-cunoscuta şi multmediatizata experienţă. Pe de altă parte, dacă nu ai studiile finalizate, rişti de asemenea să nu fii angajat şi să ţi se închidă toate porţile. Decanul Facultăţii de Inginerie în Limbi Străine (FILS) din Universitatea Politehnică Bucure şti(UPB), Adrian Volceanov, susţine de asemenea foarte clar că angajarea studenţilor din anii mici este „îngrijorătoare”, afirmâ nd că mulţi dintre aceş- tia, tentaţi de salarii „bune”, părăsesc facultatea sau nu o termină din cauza absenţ elor.
Nici studenţii nu mai sunt ce au fost odată
Întrebat dacă există diferenţ e în învăţământul de dinainte de 1989 şi cel din prezent, profesorul Volceanov declară că studenţ ii sunt la fel de bine pregătiţi ca şi odinioară, însă s-au schimbat dramatic domeniile pe care ei îşi focalizează activitatea educaţională şi celelalte activităţi. Înainte de 1989, calculatoare nu existau, la televizor nu te puteai uita, filme nu vedeau. Atunci se citea mult şi se mergea la teatru, nu aveau grija zilei de mâine. Nu exista internet, nici I-pod-uri. Există o diferenţă majoră între planurile de învăţământ din punct de vedere structural. Înainte de 1989, planul de învăţământ prevedea 40 de ore pe săptămână, iar în momentul de faţă, potrivit normelor europene şi a procesului Bologna, numă rul maxim de ore este de 28 de ore. Teoretic, ei au mai mult timp pentru a învăţa. Asta doar teoretic, din păcate, pentru că, odată scăpaţi de acasă, cei mai mulţi dintre ei, fie muncesc pentru a se putea întreţine, fie se anturează în felurite grupuri, care aleg distracţii de tot soiul. Referindu-se la admiîterea pe baza dosarului, decanul facultăţii declară că aceasta nu este concludentă, mulţi dintre studenţi retrăgându-se din cauză că nu fac faţă cursurilor.
Odinioară studenţii nu întâmpinau aceleaşi probleme
Fenomenul angajării este unul relativ nou, care înainte de 1989 nu exista. Este vorba despre angajarea studenţilor de pe băncile facultăţilor. Îngrijoră tor este că aceste angajări apar din anii mici şi, din păcate, în regim full time. Domnul Adrian Volceanov este de părere că este foarte bine dacă studentul se angajează part time. În alte ţări, dacă un patron angajează un student full time, suferă penalizări din partea statului. La noi, în momentul în care un student se angajează, pentru că există o tentaţie mare a salariului ridicat, nu mai poate veni la şcoală şi pierde credite. Şcoala este afectată în mod major. Începâ nd din anul II până în anul IV, cel puţin 50% dintre studenţi au un job. Ei motivează că angajatorii solicită experienţă. Pe de altă parte, când avem practica tehnologică şi mergem la firme să-i primească, reprezentanţii acestora strâmbă din nas. (A.F.)
