„Super S“: Francesco Pazienza (VII). Masacrul din Gara Bologna

Raporturile lui Francesco Pazienza cu clanurile interna- ţionale ale crimei organizate nu s-au rezumat doar la atât.

Potrivit anchetatorilor care au efectuat cercetările în cazul masacrului din Gara Bologna, Francesco Pazienza, generalul Santovito, precum şi generalul Musumeci, subdirector în cadrul SISMI, par să fi fost adânc implicaţi şi în complotul care a dus la explozia bombei din Gara Bologna, la 2 august 1980, explozie soldată cu un veritabil masacru: 85 de morţi şi peste 150 de răniţi. Cei trei au fost acuzaţi, în mod concret, de orchestrarea unei campanii de dezinformare în mass-media italiană, pentru a-şi acoperi amestecul şi a şterge toate urmele compromiţă toare.

Astfel, din iniţiativa celor trei, SISMI a intoxicat sistematic comisia de anchetă cu o cantitate de informaţii greu de verificat, unele de-a dreptul dubioase, cu scopul evident de a deplasa cercetările pe alte piste, pe cât de neproductive, pe atât de lungi şi costisitoare. În realitate, toate aceste informaţii s-au dovedit până la urmă că fuseseră selectate atent în prealabil, abil dozate şi ingenios orchestrate de specialiştii în dezinformare ai SISMI – direcţionaţi de Francesco Pazienza, Santovito şi Musumeci – pentru a deturna în mod decisiv direcţia şi sensul iniţial al întregii anchete.

Mai mult, pentru a-i compromite public prin intermediul presei chiar pe anchetatori, agenţii SISMI nu au ezitat în aceeaşi perioadă de a împinge campania dezinformă- rilor până acolo, încât să convoace anumiţi ziarişti în birourile lor, numai pentru a le plasa „discret” aşa-zise documente „confidenţiale”, care discreditau ancheta şi pe oamenii ei. Este instructiv de menţionat că, în acest scop, SISMI nu a ezitat să pună grabnic pe picioare o întreagă organiza- ţie teroristă de „extremă dreaptă”, căreia să-i fie atribuită, fără prea mari bătăi de cap, întreaga responsabilitate a atentatului-masacru.

Pentru a-i oferi un plus fantomaticei organizaţii „extremiste”, destinată uzului mass-media, SISMI a „abandonat” la 13 ianuarie 1981, în trenul Taranto-Milano, o valiză plină cu arme şi explozibil. În consecinţă, cinci ani au fost necesari comisiei de anchetă pentru a întrezări, în sfârşit, cumplitul adevăr, şi anume că responsabilii masacrului din Gara Bologna nu erau aşa-zişii „terorişti de extremă- dreaptă”, ci chiar inventatorii lor, respectabili funcţionari şi generali care conduceau omnipotentul SISMI, un serviciu secret al statului!

În cele din urmă, comisia a putut stabili fără dubiu că întreaga campanie de „revelaţ ii” şi dezinformare îl avea ca regizor principal, din umbră, pe Francesco Pazienza, iar scopul acestei campanii nu fusese altul decât protejarea de către SISMI a veritabilului organizator al atentatului, suspectul numărul 1 al întregii afaceri, Licio Gelli, şeful misterioasei loji masonice P2 – „Propaganda Due” -, un vechi şi notoriu agent al Kominformului, apoi al KGB-ului.

Dan Aldea