Ecologie şi răspândire: Spontan creşte pe soluri uşoare, afânate, bogate în materii nutritive, în locuri aluvionare, turboase şi desecate. Este întâlnită în întreaga ţară.
Perioada de vegetaţie: Plantă erbacee, perenă. Înfloreşte din iunie până în septembrie.
Perioada de recoltare: În perioada de înflorire se recoltează frunzele (iulie-august), care se usucă în strat subţire, în încăperi bine aerisite sau la soare.
Boli în care se utilizează:
Uz intern: infecţii gastrointestinale, balonări abdominale, diaree, vomă, nervozitate, dischinezie biliară, calculoză (litiază) renală, calculoză biliară, diuretic, depurativ.
Uz extern: reumatism, dezinfectarea cavităţii bucale, oxiuriază, inflamaţiile urechii, guturai, gripă, dureri de cap.
Reţete:
Intern: infuzie: o linguriţă frunze la 200 ml apă clocotită din care se beau 3 ceaiuri pe zi, reci.
Extern:
a) băi: 200 g frunze uscate la 3 l de apă clocotită, se lasă vasul acoperit 15-20 de minute; se strecoară, iar lichidul rezultat se amestecă cu apă caldă; se lasă 15-20 minute; temperatura apei din cadă să fie 37 C.
b) Fricţiune preparată din 5 g ulei de mentă dizolvat în 95 g alcool concentrat care calmează durerile reumatice şi mâncărimea pielii provocată de urticarie.
c) Apă de gură răcoritoare, antiseptică şi cu proprietăţi de a corija gustul şi mirosurile neplăcute; se obţine din 5 g ulei de mentă dizolvat în 95 g alcool concentrat.
d) Inhalaţie în stări gripale manifestate prin laringită urmată de răguşeală, uleiul sau spirtul de mentă se amestecă cu apă fierbinte.
