Pe mine, personal, nu prea mă deranjează faptul că anumiţi infractori şi anumiţi jurişti se înţeleg. Cam aşa a fost de când lumea.
De multe ori, tocmelile între hoţi şi vardişti au oferit linişte oamenilor normali. Câteodată vardiştii, ca să nu scriu poliţiştii, sau juriştii, s-au dovedit mai lacomi şi mai hoţi decât hoţii. Sau mai ticăloşi, pentru că hoţii au şi ei legea lor, în timp ce magistraţii au facultate, adică şi-au mai pierdut şi timpul şi s-au prostit.
După cum am aflat din media, la Craiova situaţia infracţională este scăpată de sub control. Am vorbit, la telefon, cu prieteni de-ai mei, din mai multe oraşe, mai mici şi mai mari. Peste tot este cam la fel. Magistraţii şi infractorii sunt bogaţi. Nu au inventat nici măcar o scobitoare. Pe lângă ei, trăiesc bine şi alţii, iar cei care gândesc diferit au de suferit. Unii chiar cu glont(e). Şi magistraţii, şi infractorii, şi, deja, copiii lor sunt cu câteva ture de stadion înaintea noastră.
Problemele din acest domeniu nu îşi vor putea găsi o rezolvare, cel puţin cât trăim noi. Poate cu timpul, sau niciodată.
Degeaba ne înflăcărăm pe la tv că s-ar fi călcat legea, degeaba ne revoltăm că vom fi jefuiţi, sau poate împuşcaţi, pe stradă. Orice salarii s-ar aproba pentru „oamenii legii”, niciun ban nu este mai valoros şi mai dulce ca o şpagă. Asta este.
Fără să am informaţii, simt că şi la Braşov, şi la Ciorogârla (cu armele) sunt cu totul alte poveşti. Nu le vom mai afla pentru că, până atunci, în funcţie de evenimente, se vor fabrica altele. Pe vremuri, adică în ultimii 20 de ani, mai apăreau scandaluri legate de maghiari şi de evrei. Securitatea reuşea să ţină faţă, cel puţin o săptămână. Nu ştiu şi nu înţeleg de ce suntem confruntaţi cu evenimente atât de dure.
Vine întreţinerea, noi suntem cuminţi. Dar nu ne cade bine să trăim cu 50 de mitraliere şi 120 de infractori liberi, pe lângă noi. Ca să dau eu o speranţă, aş afirma că a mai fost, dar nu ştiam, pentru că nu se publică în ziare şi am crescut mari.
Horia Tabacu
