Ar fi posibil. În primul rând, pentru ziua de 6 iunie s-au stabilit alegeri în toată Europa. Atunci vor fi desemnaţi membrii Parlamentului European. În acest sens, către România, s-au transmis unele indicaţii.
Am fost rugaţi să trimitem la Bruxelles oameni care să stea acolo un număr de ani, să fie de perspectivă şi cu o oarecare educaţie. Cu alte cuvinte – şi printre rânduri – ni s-a sugerat, în măsura în care se poate, să se evite eşecurile biologice (cu bani mulţi) şi cei care au insomnii, datorate DNA. Ni s-a făcut, aşadar, recomandarea să trimitem oameni serioşi, de perspectivă, care să lucreze şi să facă, carieră, efectiv, în organismele europene. Nu ştiu cât de în serios vor fi luate aceste recomandări, dar data de 6 iunie este certă. Atunci vom avea alegeri.
Şi, atunci, de ce nu ar fi şi prezidenţiale, în acelaşi timp, ca să le rezolvăm mai scurt pe toate? Ar ajuta. După criză, sau chiar înaintea ei, o problemă principală a oamenilor politici, de la Putere, ar fi să mai iasă o dată Băsescu preşedinte. Şi el pare să vrea. După toate probabilităţile, cât trece timpul şi nenorocirile prind contur, din păcate şi imaginea preşedintelui se deteriorează, orice ar face el. Atunci, toată suflarea s-a gândit că ar fi mai bine ca alegerile prezidenţiale să aibe loc mai devreme. Pare mai sigur, în orice caz. Şi şeful statului pare să vrea, mai ales că este şi în interesul ţării ca el să mai fie o dată preşedinte. Aşa susţin toţi consilierii lui şi, probabil că este şi adevărat.
Oamenii se sfătuiesc, studiază constituţia, se cheltuie energie şi trece timp pe banii contribuabilului. Iată, ar fi o soluţie. Preşedintele demisionează. De ce? În interesul ţării, ca şi o măsură anticriză, menită să se economisească bani. Dacă s-ar schiţa o asemenea decizie, oameni înţelepţi vor ieşi din cărţile lor şi o să scrie articole. Se vor face calcule. De ce două campanii pentru alegeri, în loc de una? Chiar, de ce? De ce nu ştiu câte miliarde în loc de jumătate, sau chiar mai puţin? Chiar, de ce?
Toată lumea va fi de acord şi, dacă vor mai fi unele voci împotrivă, se mai fură nişte pistoale mitralieră (unele cu afet), se mai fac filtre totale şi vremea trece. Intrăm în vară, până să vină canicula avem şi preşedinte şi europarlamentari. Mergem toţi în concediu. Ne întoarcem, tot în criză şi ne pregătim de referendum. Se votează o nouă constituţie. Îmi place. Eu şi oamenii de vârste apropiate cu mine ne vom întoarce în timp. Din ce în ce mai puţini gazetari vor scrie că este dictatură.
Eu, care am văzut atât de multe o să cred, pur şi simplu, că am întinerit, cam cu 25 de ani. Poate voi primi şi un post bun, pentru că scriu frumos.
