Mă pregătesc să părăsesc oraşul. E seară, stau în barul hotelului Korona şi-l ascult pe un pianist vârstnic interpretând nocturne de Chopin. E totul calm şi cald – aici. Am strâns amintiri multe. Mă gândesc la cei de acasă. Se apropie Sărbătorile iernii. Mă învinovăţesc puţin. Parcă am trăit prea mult pentru mine, în ultima vreme. Am volumul de versuri al lui Nicolae Băciuţ la mine. Citesc o frumoasă „Întorcere în oglindă”.
Mă spăl cu indiferenţă pe ochi
cu imaginea rece a tinerei fete ucise în acest tablou
cu vechituri,
peste care mâna mea carbonizată
a tras câteva linii în roşu, roşu cât un firicel …