Postul Paştelui este nu doar mai lung şi mai important, ci şi cel mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. Postul Paștilor ține șapte săptămâni, începe după Duminica Izgonirii lui Adam din Rai și se încheie în Sâmbăta Mare.
Postul Sfintelor Paști, numit și al Păresimilor, este cel mai lung și mai aspru post rânduit de Biserica Ortodoxă și de aceea are și denumirea de Postul Mare.
Postul Sfintelor Paști, este singurul pentru care există două date de Lăsat al secului, una pentru carne (Duminica Înfricoșătoarei Judecăți), care a avut loc anul acesta la 15 februarie, iar cealaltă pentru lactate, ouă și pește (Duminica Izgonirii lui Adam din Rai), anul acesta la 22 februarie.
Acesta din urmă marchează practic intrarea, în ziua următoare (23 februarie), în Postul Sfintelor Paști, săptămâna dintre cele două, cunoscută și ca Săptămâna Albă, fiind o pregătire pentru postul propriu-zis.
Postul dinaintea Paștilor evoca postul de patruzeci de zile ținut de către Domnul nostru Iisus Hristos în pustie, înainte de începerea activității Sale mântuitoare (Matei IV, 2; Luca IV, 1-2), de unde și denumirea de Paresimi (de la latinescul quadragesima) sau Patruzecime. Astfel, chiar dacă practic Postul Sfintelor Paști durează șapte săptămâni, el este socotit de patruzeci de zile (șase săptămâni), cele de la începutul Postului, întrucât ultima săptămână, Săptămâna Patimilor, împreună cu Sâmbăta lui Lazăr și cu Duminica Floriilor sunt considerate zile și praznice aparte.
Durata de 40 de zile a Postului Paștelui se întemeiază pe o tradiţie vechi-testamentară: potopul, care trebuia să spele Pământul de păcate, a ţinut 40 de zile şi 40 de nopţi; 40 de ani au mâncat evreii mană în pustie, înainte de a ajunge în pământul făgăduinţei; Moise a stat pe munte 40 de zile pentru a primi Legea; ninivitenii au postit 40 de zile pentru a se pocăi; Iisus a postit în munte 40 de zile şi 40 de nopţi înainte de începerea activităţii publice.
În general, în vechime, postul era mult mai aspru decât în prezent. Toate zilele erau de ajunare, adică abţinere completă de la orice mâncare şi băutură până în ceasul al nouălea din zi, spre seară. Exceptate de ajunare erau doar zilele de sâmbătă şi duminică.
Postul de alimente este însă fără efect dacă nu este însoţit de milostenie, bunătate, iubire, răbdare şi respect, spun reprezentanții Bisericii.
În imnografia bisericească, Postul Mare este numit metaforic și „calea mântuirii”, „ușile pocăinței”, „maica curăției” sau „vremea luptelor duhovnicești”.
Perioada Postului Mare este una specială nu numai din punct de vedere duhovnicesc, dar și liturgic. În primele patru zile ale celei dintâi săptămâni a Postului Mare, în bisericile ortodoxe se oficiază slujba Pavecerniței Mari, în timpul căreia se citește Canonul Sfântului Andrei Criteanul. Cunoscută drept „Canonul lacrimilor”, această creație în versuri a Sfântului Andrei, arhiepiscopul Cretei, este una dintre cele mai frumoase slujbe ale Bisericii Ortodoxe.
Canonul Sfântului Andrei Criteanul este citit din nou în formulă completă în săptămâna a V-a a Postului Mare.
Pe toată perioada Postului Sfintelor Paști, în biserică are loc o schimbare, începând cu rânduiala slujbelor și până la culoarea veșmintelor liturgice.
Clericii Bisericii Ortodoxe îmbracă în acest Post al Păresimilor și mai ales în prima săptămână, haine cernite de luni până vineri, urmând ca în zile de sâmbătă și duminică să îmbrace veșminte luminate, specifice săvârșirii Sfintei Liturghii. Zilele de luni și marți din prima săptămână a Postului Mare sunt zile aliturgice (când nu se oficiază nicio liturghie), iar în zilele de miercuri și vineri este săvârșită Liturghia darurilor înainte sfințite.
În cele 7 săptămâni ale Postului Mare se oficiază toate cele trei Liturghii ale Bisericii Ortodoxe: cea a Sfântului Ioan Gură de Aur, cea a Sfântului Vasile cel Mare și Liturghia Darurilor înainte sfințite.
