Răzvan Ciobanu a avut un concept absolut original pentru lansarea colecţiei primăvară-vară 2009, intitulată sugestiv „Rochia”. Într-o casă veche din 1950, fosta locaţie a Uniunii Artiştilor Plastici, actualmente nefuncţională, dar cu o arhitectură absolut superbă, a adus aranjamente sofisticate din flori albe, viţă de vie plină cu struguri pe care a agăţat-o în mijlocul tavanului şi multe sfeşnice cu lumânări.
Pardoseala a acoperit-o cu confetti strălucitoare, şi în fiecare dintre cele patru încăperi a aşezat scaune pentru invitaţi şi a creat un moment: fie se cântă la viloncel, fie la harpă, la flaut sau vioară. O singură încăpere a avut ceva în plus, o cadă veche, plină cu spumă, lângă care stătea o menajeră îmbrăcată în rochie scurtă neagră şi cu şorţulet alb. La începutul prezentării, un tânăr arătos îmbrăcat în halat de mătase a venit printre invitaţi, a mers până la cadă, şi-a scos nonşalant halatul şi a rămas în costumul lui Adam, de parcă era singur, apoi s-a aşezat tacticos în cada plină cu spumă. De acolo a urmărit toată prezentarea.
O idee inedită
„Conceptul a fost aşa: un tânăr burghez din anii 50, moşteneşte o casă superbă şi pune la cale o petrecere imensă. Prezentarea începe în dimineaţa următoare petrecerii, acesta este motivul pentru care sunt confetii imprăştiate, lumânările arse. Tânărul îşi aminteşte de toate femeile superbe din seara precedentă. Invitaţiile au amintit de „bileţele” de amor trimise de vremuri de metrese amanţilor lor. Au fost parfumate, de altfel toată locaţia miroasea la fel cu invitaţiile. Nu a fost uşor să pun în practică această idee, dar mi-am dorit un eveniment deosebit, special, care să placă invitaţilor mei…”, ne-a declarat Răzvan Ciobanu.
70 de rochii de seară
Au fost 70 de rochii de seară, una mai frumoasă ca alta, culorile alese au fost negru, două nuanţe de mov, ivoire şi alb. „Ţesăturile sunt mai diverse, dar domină duchesul şi amestecul de caşmir cu mătase. Formele par diferite, dar asta datorită modului în care sunt tăiate, pentru că în final veţi recunoaşte multe dintre rochiile mele „vechi”. Nu am gândit-o ca pe o colecţie dedicată anilor 50, dar în final a ieşit cu multe influenţe din zona aceea. Însă nu aş dori să o poziţionez într-un timp sau spaţiu anume. Vreau să fie percepută ca o colecţie cu piese noi, sofisticat tăiate, cu volume diferite, pentru consumatorul de modă care nu doreşte să-i strice plăcuţa D&G de pe posterior!”, a conchis designerul. (L.M.)
