Dacă aş fi spus cuiva acum un an, sau acum un an şi jumătate, că telenovela Elodia se va termina când îmi va creşte mie părul la loc în vârful capului aş fi primit cu siguranţă (aia de la uşă, că aia de la panoul electric e automată) o suculentă înjurătură de mamă şi o trimitere pe jos la Bălăceanca.
În perioada de maximă expansiune a cazului scriam că principalul aliat al lui Cioacă este timpul, care şterge tot şi face ca lumea să uite că a existat odată un caz numit Elodia, care a ţinut poporenii cu ochii cât ceapa din Olanda şi a mărit ficatul de oboseală celor care s-au încăpăţânat să dorească să afle amănunte despre escapadele cu gâfâituri ale avocatei din Braşov.
Aşa cum era de aşteptat, divorţul dintre Elodia şi Cioacă a rămas în coadă de peşte, instanţa dejucând în modul cel mai banal cu putinţă planurile lui Cioacă de a pune mâna pe banii Elodiei, că despre custodia copilului nu poate fi vorba acum. Cioacă rămâne atârnat de strania lui soţie precum capul găinii de pielea gâtului. Subiectul Elodia a intrat în desuetitudine, puţin dintre cei care urmăreau monotonul serial de la OTV amintindu-şi acum exact amănunte despre ce s-a întâmplat în septembrie 2007. Ca şi atunci, şi acum îmi menţin părerea că Elodia e îngeraş şi că părinţii ei ar trebui să o trateze ca pe una plecată dintre noi. Povestea cu divorţul intentat de Cioacă, fix la un an de la dispariţie e o stratagemă ieftină, de miliţian cu rădăcini sănătoase în noroiul argeşean.
Repet, principalul atuu al lui Cioacă este timpul. Lucrurile se întorc treptat în matca lor, lumea începe să uite aşa cum vor fi uitate cât de curând şi scandalurile legate de pensii, şi cele legate de majorarea salariilor. Cioacă este un ţăran şmecher, care ştie cu exactitate ce valoare are timpul. Din nefericire pentru noi Cioacă a învins un sistem judiciar mult prea leneş şi prea stufos. Cei care mai cred că Elodia va fi descoperită, vie sau moartă, şi că în cazul în care a fost ucisă cel care a făcut-o îşi va primi pedeapsa se înşală mai amarnic decât s-a înşelat Brucan în momentul în care a spus că mai avem 20 de ani până să ajungem la civilizaţie. Mai avem 300 de ani.
Cioacă a intentat divorţ ştiind că nu are nicio şansă, sperând ca divorţul să fie suspendat şi reluat peste ceva timp, în momentul în care mulţi din cei care se dădeau de ceasul morţii acum un an că au pierdut un episod din serial vor ajunge să se întrebe „Elodia? Care Elodia?”. Strategia asta a fost aplicată şi în alte procese mai complicate. Aşa a scăpat Cătălin Botezatu de pârnaie, aşa s-a îngropat dosarul Banca Agricolă şi tot aşa s-au muşamalizat zeci de alte scandaluri, pe lângă care dosarul „Elodia” e banal ca şi constipaţia.
Nu cred că cineva va descoperi vreodată unde e îngropată Elodia, aşa cum nu cred că cineva va pedepsi adevăraţii vinovaţi pentru crimele petrecute în timpul loviturii de stat din decembrie î89. Ineficienţa unui sistem judiciar corupt, făcut după urechea aia bleagă se vede şi în felul în care se rezolvă cazurile mici, e adevărat, ceva mai dificile, dar şi în cazurile grele cu interese de miliarde de euro în joc. Singurul sentiment pe care îl poţi avea în faţa amatorismului celor care au încercat marea cu degetul în cazul Elodia este unul de lehamite. Cioacă va scăpa nepedepsit ca mulţi alţii asemenea lui. Asta e. Ăştia suntem. Ăştia defilăm. Astăzi, Gică Contra vă urează să aveţi albinuţe gravide şi supă de promisiuni cu crutoane.
P.S. Mă poate ajuta şi pe mine cineva cu un sfat? De unde pot găsi sau cine are de vânzare o sondă litrometrică pentru un Opel Astra 1,7 DTL (diesel) hatchback din 1995? Am căutat de am înnebunit şi nu se găsesc nici noi, nici la dezmembrări. Adresa mea de mail e mirceanstoian@yahoo.com dau un vin bun pentru un sfat bun.
