Afacerea Luxemburg Leaks: „Acest om este inapt să conducă Europa”
Acum câţiva ani, The Economist explicase de ce estima că Silvio Berlusconi este inapt să conducă Italia, apoi „să conducă Europa”.
L’Espresso s-a inspirat astfel pentru a afirma la rândul său că, după afacerea „Luxemburg Leaks” sau „LuxLeaks” despre evaziunea fiscală din Luxemburg, „într-o Europă normală, Jean-Claude Juncker trebuia să-şi dea demisia”. Pentru săptămânalul italian, fostul premier luxemburghez nu este apt pentru a conduce Comisia Europeană. Este consecinţa dezvăluirilor LuxLeaks. Dacă îi păsa de credibilitatea şi menţinerea şovăitoarelor instituţii europene, trebuia să se retragă. […] Dacă acela care trebuie să controleze parametrii care menţin unitatea unei comunităţi de 500 de milioane de locuitori a apărut ca un manipulator al interesului unei singure naţii, totul poate sări în aer. Adieu Maastricht […] şi adio acestei idei de Europă solidară şi justă, unde un cetăţean al Peloponezului şi unul al Flandrei se simt titulari ale aceloraşi drepturi şi alor aceloraşi îndatoriri.
(L’Espresso)
Kiev se pregăteşte pentru o „vastă ofensivă rusească”
Ucraina îşi mobilizează trupele şi cere ajutor Uniunii Europene, în faţa ofensivei militare ruseşti care pare să se pregătească în estul ţării, notează Kyiv Post şi EUobserver în 14 noiembrie.
Kyiv Post scrie că Organizaţia pentru securitate şi cooperare în Europa şi NATO au observat amândouă arme şi trupe traversând frontiera ruso-ucraineană în regiunea Donbass. Este vorba, potrivit guvernului ucrainean, de o „violare a acordurilor de încetare a focului (semnate pe 5 septembrie la Minsk)”. Ca răspuns, Ucraina ar fi mobilizat şi echipat rezervele şi (a cumpărat) pentru peste 52 de milioane de euro arme şi material militar chiar săptămâna trecută.
Ambasadorul Ucrainei la Uniunea Europeană a avertizat UE referitor la „o nouă ofensivă pe scară largă împotriva integrităţii teritoriale a Ucrainei” într-o scrisoare dezvăluită de EUobserver, unde „cere Uniunii să exerseze o ‘presiune diplomatică’ asupra Moscovei cu scopul de a reveni la masa negocierilor moderate de Statele Unite şi UE” şi de a impune ‘un nou val’ de sancţiuni preventive, precum adăugarea de noi personalităţi ruseşti pe lista neagră şi de a face să crească „costul economic” al conduitei ruseşti.
Chiar dacă „Rusia dezminte categoric” acuzaţia de a fi trimis trupe în Ucraina, deplasând 8 000 de soldaţi de-a lungul frontierei ucrainene, Bernard Guetta consideră pe France Inter că „această dezminţire este cu greu credibilă”: nu este sigur că o ofensivă este iminentă. Este cel mai probabil, de departe, dar este de asemenea posibil ca Vladimir Putin să nu îşi arate muşchii decât pentru a smulge concesii Ucrainei, Uniunii Europene şi Statelor Unite.
În EUobserver totuşi, militantul pro-occidental ucrainean Roman Sohn afirmă că occidentalii plătesc preţul de a fi ignorat „că Rusia s-a transformat din nou întro ţară totalitară”. Şi acuză: aviditatea oarbă a Europei, care a lăsat să treacă interesele economice în faţa principiilor libertăţii au contribuit la aducerea noastră aici unde suntem astăzi: în pragul războiului în Europa.
(EUobserver.com, France Inter, Kyiv Post)
Terminus pentru trenurile de noapte?
Trenurile de noapte, cele care au trăit era călătoriilor noilor generaţii de tineri europeni – îşi mai aduce cineva aminte de celebrul pass Interrail? – ar putea deveni foarte curând doar o amintire. Revista Terra eco, axată pe economie şi ecologie, aminteşte într-adevăr că, în ultimul timp, mai multe companii feroviare au decis să-şi oprească toate liniile nocturne din Europa: în decembrie trecut, Elipsos a decis să suprime oferta pe care o avea între Franţa şi Spania. A urmat apoi cea dintre Elveţia, Spania şi Italia.
La începutul lunii octombrie, International Railway Journal anunţa că Deutsche Ban, compania germană a căilor ferate, şi unul din cei mai mari operatori de trenuri de noapte, suprima şi ea câteva trenuri nocturne între Franţa şi Germania, sau între Elveţia, Germania şi Danemarca.
Cauzele acestor închideri de linii nocturne? Lipsa de rentabilitate a acestei activităţi concurate de companiile aeriene low-cost; materialul învechit – o reînnoire a garniturilor de tren ar fi foarte costisitoare – ; cheltuielile de gestiune; problemele legate de interoperabilitate…
Dar şi legislaţia europeană a căilor ferate şi liberalizarea sectorului. International Railway Journal explică astfel că în timp ce Comisia Europeană investeşte miliarde de euro în amenajarea infrastructurilor feroviare transfrontaliere, legăturile internaţionale îşi pierd din interes, în absenţa unei viziuni comune de menţinere în funcţiune. O realitate care nu corespunde cu politica UE asupra transferului modal şi a reducerii emisiilor de CO2, căci pasagerii trenurilor sunt obligaţi practic să privilegieze avionul inclusiv pentru distanţe scurte.
Pentru această revistă, pentru a remedia această moarte a trenurilor de noapte din Europa, trenuri care dispun de un „enorm potenţial turistic”, ar fi nevoie de o „viziune comună asupra viitorului”. Dar şi de întreprinderi feroviare care să găsească „mijloace mai pragmatice pentru a umple fiecare cuşetă”, propunând, de exemplu, „servicii cu puternică valoare adăugată, compartimente superioare calitativ, promoţii, rezervări simplificate”.
Deocamdată, notează Terra eco, doar Thello pare să fi reuşit să se menţină: potrivit directorului său general, Albert Alday, trenul Paris-Milano-Veneţia (exploatat până în 2010 de Artesia) primea 200 000 de pasageri pe an înaintea sosirii Thello. Din 2012, am trecut la 300 000. În 2014, vom atinge cel puţin 340 000 de pasageri.
În revista franceză, economistul Yves Crozet aminteşte totuşi că „linia de noapte relansată de Thello între Paris şi Veneţia este deosebită, din cauza romantismului său”. Şi prezice transformarea acestor trenuri într-un produs de nişă sau de lux: „ele aparţin trecutului, ca şi vapoarele care traversau Atlanticul”.
(Terra eco, International Railway Journal)
Evaziune fiscală: „Paradisurile compromit solidaritatea”
„Nu mai putem tolera paradisurile fiscale în Europa. Unele state fură astfel veniturile altor state”, subliniază Rzeczposopolita ca urmare a scandalului Luxemburg Leaks. Pierderile statelor membre legate de evaziunea fiscală sunt evaluate la 150 de miliarde de euro pe an.
Potrivit cotidianului din Varşovia, interesul fiscal al întregii Uniuni ar trebui să prevaleze asupra interesului unei întregi ţări. Precizează că „Polonia ar trebui mai ales să ceară intensificarea luptei împotriva evaziunii fiscale, care seamănă cu o optimizare fiscală agresivă”, subliniind că în Europa Occidentală, Polonia este deseori considerată drept un paradis fiscal din cauza scăderii impozitelor de care ar putea beneficia companiile care investesc în zonele speciale. Uităm totuşi că, pentru a plăti impozite mici în ţara noastră (care sunt departe de a fi cel mai puţin ridicate din Europa), trebuie să înfiinţăm o companie, să investim capital şi să ne asumăm riscuri. În Luxemburg este suficient să angajăm un jurist.
(Rzeczpospolita)
Sursa: VoxEurop
