AGNITA. Sărbătoarea Lolelor, adică hărmălaie cât cuprinde, pocnete de bici, zumzet de tălăngi, zgomote de tot felul, gogoşi cu arome de vanilie, haine pestriţe, atmosferă de carnaval medieval.
Cam aşa au arătat străzile mai tuturor oraşelor transilvane, cele în care locuiau altădată saşi. Saşii care mai toţi au plecat, dar ne-au lăsat această sărbătoare a lolelor. Aşa a fost şi în oraşul sibian Agnita, unde, la cea de-a treia ediţie a Sărbătorii Lolelor, străzile au fost pur şi simplu invadate de peste 150 de lole. Obiceiul Lolelor a fost atestat în secolul al XVIII-lea, dar a dispărut odată cu plecarea saşilor din Agnita. În urmă cu trei ani, însă, tradiţia a fost reînviată şi la fiecare început de an, lolele ies pe străzile oraşului şi pocnesc din bici ca să alunge toate relele.
Cuvântul „lole” vine de la „lallen” care înseamnă „a se bâlbâi” şi se referă la felul de a vorbi sub mască. La sărbătoarea din acest an au fost reprezentate, ca şi în anii trecuţi, toate breslele săseşti din Agnita: cojocarii, dogarii, croitorii şi purtătorii de steaguri, sărbătoarea fiind una legată în mod special de breselele meşteşugăreşti care, în această perioadă, îşi alegeau o nouă conducere. Şi pentru ca spectatorii să se aleagă cu un oareşce câştig, lolele au împărţit, cu multă generozitate, gogoşi aromate şi pufoase, pentru ca anul care a început să fie la fel de pufos şi rumen ca acestea. (V.N.)
