Intr-un interviu aparut in cotidianul Capital, Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (A.N.A.F.), Gelu-Stefan Diaconu, pentru a ascunde gravitatea faptului ca desfiintarea Garzii Financiare a fost una dintre cele mai iresponsabile decizii politice, ce a generat pierderi uriase la bugetul de stat (numai in cazul T.V.A. incasarile au scazut in 2014 cu peste un miliard lei fata de perioada similara a anului trecut), omitand esentialul, respectiv sa explice de ce au scazut incasarile bugetare in urma reorganizarii A.N.A.F. si a infiintarii Directiei Generale Antifrauda Fiscala (D.G.A.F.), cu „argumente” stupide, incearca sa convinga opinia publica ca desfiintarea Garzii Financiare a fost oportuna si imperativa, chiar daca s-a incalcat legea iar efectele fiscale confirma dezastrul.
Epurarea multor profesionisti din sistemul fiscal, ce a produs efecte vizibil negative asupra incasarilor bugetare, este explicata de seful ANAF, ca fiind o consecinta a faptului ca acestia nu au corespuns unor criterii, criterii stabilite arbitrar si nelegal, de tip stalinist (practicate de comunisti care inlaturau intelectualii si opozantii politici), de genul: „pete” la dosar sau „profil moral” necorespunzator, de catre Directia de integritate a ANAF, fara a explica ce inseamna notiunile de „pete” la dosar sau „profil moral” necorespunzator si nici cadrul legal in baza caruia au fost aplicate aceste criterii. Gelu Stefan Diaconu confirma astfel faptul ca examenul de acces in DGAF, in cazul comisarilor din fosta Garda Financiara, nu s-a desfasurat in conditii legale si ca nu s-a tinut cont nici de pregatirea profesionala, nici de competente, acestia fiind eliminati pe baza unor criterii stabilite „hors concours”.
Insistenta sefului ANAF – singurul „liberal” de care, din motive lesne de inteles, ce tin, se pare, de colectarea si administratrea fondurilor incasate din aceasta operatiune (!?), nu s-a putut desparti guvernarea Ponta -, privind oportunitatea desfiintarii Garzii Financiare, este cu atat mai suspecta cu cat aceasta apare intr-un moment in care presa incepe sa puna intrebari vis-a-vis de corectitudinea examenului la structurile antifrauda (a se vedea cazul senatorului PSD Marius Isaila, care intermedia angajari la DGAF); cand pe rolul Curtii Constitutionale se afla in dezbatere legalitatea emiterii OUG 74/2013 (prin care a fost desfiintata Garda Financiara); cand DNA incepe sa scoata la iveala adevaratele motive ale desfiintarii Garzii Financiare, respectiv crearea unei structuri a carei posturi sa fie ocupate contra cost; cand instantele de judecata solicita lista posturilor vacante din ANAF puse la dispozitia Garzii Financiare dupa desfiintarea acesteia si cand bugetul de stat (mai ales la capitolele TVA si impozitul pe venit), inregistrreaza pierderi uriase urmare a reorganizarii ANAF si prostului management, actiuni ce incep sa inlature ceata si fumul plasate intentionat de cei care au dorit sa ascunda adevaratele motive ale acestei „reorganizari”.
In loc de raspuns la aceste intrebari, Diaconu se incapataneaza, fara argumente, sa „convinga” si sa manipuleze opinia publica, afirmand ca slabele rezultate in colectarea veniturilor bugetare n-ar avea legatura cu nici cu prostul mangement, nici cu desfiintarea Garzii Financiare, ci sunt consecintele firesti ale procesului de reorganizare al ANAF, lasand sa se inteleaga ca rezultatele se vor vedea peste 2-3 ani (de parca hotii si evazionistii fac pauza si asteapta cuminti profesionalizarea debutantilor din structurile fiscale !) si ca este nevoie de timp (un fel de l-a’s c-o s-o duceti bine pe lumea cealalata !). Aceasta incercare de prosteala scolareasca, servita de seful ANAF, nu este decat o strategie ieftina, pentru a castiga timp si a mai organiza o „colecta” benefica de cadre, pe modelul Radu Rusanu din anii de glorie a vamilor si a umple fiscul de „debutanti” si aserviti, care, pentru crima organizata, perfectionata si „profesionista”, reprezinta garantia ca nu vor mai fi deranjati prea curand.
In calitate de fost comisar al Garzii Financiare – trantit la examen pentru ca si-a facut datoria, nu ca nu si-a facut-o -, cu experienta acumulata mai ales in acest gen de machiavelisme, sunt obligat, atat moral cat si civic, sa prezint opiniei publice adevarul. In realitate, „strategia” lui Gelu Diaconu, care serveste mass-mediei „gogosile” ieftine ale „curatarii” sistemului fiscal de corupti si neprofesionisti si promisiunile punerii in opera a unei structuri antifrauda ultraeficiente, nu este decat demagogie desantata, in tonul manipularilor politice, prin care urmareste sa ascunda faptul ca, sub coordonarea sa, ANAF este si va fi complet ineficienta, gradul de colectare a veniturilor fiind mult sub asteptari. Promisiunile ca ANAF va performa abia peste cativa ani, sunt iluzii vandute credulilor si o justificare penibila a mentinerii in functie a unui individ care n-a realizat nimic pentru imbunatatirea activitatii ANAF, din contra.
Nici „Trecutul” profesional al lui Gelu Diaconu (sef de vama in perioada cea mai neagra, din punct de vedere al fraudelor fiscale; asocierea sotiei cu patroni angrenati in comertul ce a generat cea mai neagra perioada a evaziunii cu produse din tutun; proprietar de hotel in centrul Bucurestiului, construit din venituri neelucidate; asocierea afacerilor sotiei cu firme cu sediul in paradisuri fiscale, etc.) si nici modul in care a fost promovat (ca fin al unuia dintre celebrii „nasi” ai Romaniei, Dan Radu Rusanu, ce s-a „distins” prin multitudinea „promovarilor” pe criterii clientelare si cu sprijinul ministrului Chitoiu – implicat in afaceri dubioase cu Radu Rusanu – care se prevaleaza de calitatea de deputat pentru a fugi de raspundere pentru faptele comise) nu cred ca ofera, nici pe departe, profilul moral si profesional al unui demnitar credibil, capabil sa construiasca structuri antifrauda eficiente pentru statul roman, ci, eventual, pentru crima organizata.
Mai degraba, prin lipsa de viziune si a unor masuri concrete de de stopare a fenomenului generalizat al fraudelor fiscale din Romania (nu am auzit de vreo intiativa din partea lui Diaconu privind modificarea legislatiei cu privire la colectarea TVA, prin taxare inversa, in cazul achizitiilor intracomunitare – cu toate ca Romania este efectiv devalizata in acest domeniu; de modificare a legislatiei pentru contracararea infiintarii de catre turisti, orientali cu predilectie, a mii de societati de tip fantoma anual; de imbunatatire a sistemului de colectare in vama a TVA la importurile de legume-fructe si marfuri din China; de imbunatatire a legislatiei in domeniul transportului de marfuri de contrabanda; de blocare a externalizarii nelegale a profitului realizat de societatile cu capital strain; de spalare a banilor proveniti din fonduri europene; de inlaturare a posibilitatilor de trucare a licitatiilor publice; de stabilire a raspunderii pentru cheltuirea banului public; de modificare a legislatiei privind evidenta veniturilor ce se realizeaza din activitati pe baza de norma de venit, etc., etc., toate controlate de crima organizata) si modul in care a atacat si continua sa atace institutiile statului, lovind in functionarii publici corecti, Diaconu arata ca a fost pus sa distruga si ceea ce functiona. Suspecta tacere cand este vorba de frauda fiscala, grupari de crima organizata sau protectia asigurata unor societati evazioniste, despre care se fereste sa vorbeasca sau sa dea exemple concrete, sunt argumente care il situeaza de celalata parte a baricadei.
Cand, in urma reorganizarii ANAF, conform statisticilor oficiale, evaziunea fiscala a crescut iar incasarile bugetare s-au diminuat (in conditiile in care economia, produsul intern brut si consumul au crescut), ce-l poate recomanda pe Gelu Diaconu sa ramana in continuare seful ANAF decat sprijinul crimei organizate ? Ce mai are de facut, dupa ce-a bulversat tot ANAF, asa cum a facut Radu Rusanu cu vama din anii 92 – 98, in afara de a mai recruta niste debutanti in DGAF si a asigura astfel „linistea” crimei organizate ? Ca si in fotbal, dupa ce tot sezonul l-ai ratat si esti pe ultimul loc, urmand retrogradarea, dupa ce ai avut la dispozitie un buget urias (74 milioane de euro) si posibilitatea sa operezi orice transfer posibil (in nici un caz, in lupta cu crima organizata, nimeni in tarile dezvoltate nu utilizeaza „recruti” debutanti, decat daca nu doresti rezultate), cum poti sa continui sa sustii oportunitatea ramanerii in functie pentru a definitiva o reorganizare ratata ? A mai ramas ceva de distrus si nu stim ?
Prin reimplementarea metodei de tip comunist „dosarul de cadre”, in care primeaza „petele” la dosar, „profilului moral”, relatiile personale si nu pregatirea profesionala, Diaconu demonstraza ca este un tip credincios vechilor metode comuniste de selectie a cadrelor (a activat multi ani – din 1984 pana in 1995, impreuna cu Dan-Radu Rusanu – din 1975 pana in 1991, in vestita pepiniera de cadre CENTROCOOP, unde a detinut functia de presedinte al UJCC Vaslui si a fost subordonat direct lui Radu Rusanu, care i-a devenit „nas”) si ca nu are nici un respect pentru valoare, competenta si lege. Sunt convins ca atat cat a activat in cadrul UJCC Vaslui cat si la CPL Vaslui, Diaconu a avut multe intalniri cu Garda Financiara, intalniri care i-au infiripat ganduri si spirit revansard.
De altfel, intrega sa cariera profesionala de dupa 1990 a fost strans legata de ascensiunea unor alti anti-gardisti, precum Dan-Radu Rusanu si Daniel Chitoiu – alt „fin” a lui Radu Rusanu, iar cand, prin intermediul PNL sau USL, Dan-Radu Rusanu a ajuns la putere, 1996 – 1998 si 2012 (coincidenta !?) si Gelu Diaconu (director adjunct vama intre 1997 – 2001, sef ANV intre 2005-2009, sef ANAF din 2013) si Daniel Chitoiu, fost subaltern a lui Radu Rusanu intre 1992 -1994 la DGFPCFS Bucuresti (director adjunct la DGFPCFS Bucuresti intre 1998 – 2001, vice-presedinte si presedinte ANAF intre 2005 – 2008 si ministrul finantelor intre 2012 – 2013) au promovat rapid in functii publice, pe baza competentelor „garantate” de „carnetul de fin” a lui Dan Radu Rusanu (!!??).
Or, cand ai in spate o astfel de cariera, in care ai promovat numai si nunai pe baza de competenta profesionala (!?), cum poti privi cu ochi buni o institutie, precum Garda Financiara, in care au fost promovati numai profesionisti, ca fiind ceva normal in Romania ? Cand ai educatie solida de sorginte comunista, cum poti accepta democratia si „domnia” legii ?
Ceea ce doreste sa ascunda de mass-media atat Diaconu, Chitoiu cat si Victor Ponta, chiar daca sunt evidente, sunt adevaratele motive ale desfiintarii Garzii Financiare: faptul ca aceasta intitutie si-a facut datoria – demonstrata in cazurile: Patriciu („Rompetrol”), Fenechiu („Transformatorul”), Copos („Loteria Romana” si „Greii din fotbal”), Voiculescu („ICA”), etc., etc. – si ca nu au reactionat pozitiv la comenzile politice, deranjand multe clanuri politice, precum cel format din Rusanu-Chitoiu-Diaconu.
Ca sa ascunda adevarul si sa arunce praf in ochii naivilor, Gelu Diaconu sustine contarariul tocmai a ceea ce ii deranja la Garda Financiara, respectiv ca noua institutie, DGAF, fiind subordonata aparatului central, este independenta fata de factorii de decizie politica, in conditiile in care exact aceasta autonomie decizionala si nesubordonarea factorului politic au fost motivul pentru care Garda Financiara a fost desfiintata. Era o structura nepolitizata, ordonator de credite, cu buget propriu de venituri si cheltuieli, subordonata direct aparatului central, independenta total administrativ si decizional de ANAF. In contrast, noua structura DGAF, este o structura inglobata in ANAF, nu este ordonator de credite, nu are buget propriu de venituri si cheltuieli si, astfel, nu este independenta decizional fata de sefii politici ai ANAF, fapt ce rezulta din insasi legea de organizare (OUG 74/2013), caz in care subordonarea politica si administrativa este 100%.
In plus, pentru a demonstra ca doreste reintroducerea modelului comunist, de control total al puterii politice in administratie, Diaconu nu se sfieste sa contesta si sa incalce unul dintre drepturile fundamentale ale functionarului public, care-i asigura autonomia decizionala si protectia fata de presiunile politice, respectiv stabilitatea in functie, afirmand ca nu este de acord cu aceasta protectie, pentru ca astfel s-ar crea „nişte monştri birocraţi „inatacabili” pe întreaga durată a vieţii profesionale…”, prin aceasta declaratie, Diaconu aratand ca doreste subordonarea totala a functionarului public factorului politic, reintroducand posibilitatea de a-l concedia oricand nu executa ordinele politice, avandu-l astfel sub „control” permanent.
Si daca luam in considerare faptul ca toti sefii de la structura centrala si de regiuni, respectiv de servicii, au fost numiti fara concurs, prin decizia primului-ministru si se afla in directa subordine, politica, a sefului ANAF, este evident ca DGAF este politizata la toate nivelele, iar faptul ca planificarea actiunilor de control se face tematic, pe baza unor analize de risc, astfel incat nici un lucrator sa nu poata avea initiative (subiective, conform lui Gelu Diaconu), este o alta dovada a faptului ca Chitoiu si Diaconu nu numai ca si-au dorit, dar au si realizat reintroducerea metodelor comuniste de control politic total al institutiilor statului.
Fata de aceste constatari este evident ca subordonarea politica, alaturi de colectarea rezultata din vanzarea posturilor, a fost adevarata miza a desfiintarii Garzii Financiare si dovada ca DGAF nu este o institutie independenta decizional ci desfasoara activitati de control comandate si supravegheate de catre conducerea politica. Acesta este diferenta (care deranja clasa politica si crima organizata) dintre Garda Financiara si DGAF: Garda Financiara avea dreptul si efectua in mod curent controale operative si inopinate, fara avizul clasei politice sau sefilor din ANAF, iar DGAF, la polul opus, prin eliminariea asa zisei initiative subiective, a fost subordonata total factorului politic si nu cum sustine Diaconu, fara argumente credibile, ca este invers.
Ca sa justifice desfiintarea GF si crearea unei institutii controlata politic, Diaconu afirma ca „Înfiinţarea DGAF a fost necesară din cauza ineficienţei cronice a Gărzii Financiare care ajunsese să se ocupe de foarte multe atribuţii în locul obiectivului principal, şi anume controlul operativ…”.
Cand face aceste afirmatii Gelu Diaconu – fost sef al vamilor si fost director si adjunt al ANAF, care a contribuit la mentinerea starii de fapt -, omite sa mentioneze si presiunile clasei politice, reprezentata de toate guvernele, pentru diminuarea atributiilor Garzii Financiare si ca activitatile „colaterale” efectuate, ce nu intrau in atributiile Garzii, nu si le-a atribuit Garda, ci i-au fost impuse de clasa politica, reprezentata de ministrul de finante si de conducerea ANAF (inclusiv Diaconu). Exemple elocvente in acest sens sunt Ordinele presedintelui ANAF nr. 1984/2011, 406/2012 si 282/2013, OMFP 664/2012, adresa MFP 51900/07.08.2009 si 558838/03.06.2013 (ultima data de Daniel Chitoiu, cel care l-a numit pe Diaconu in fruntea ANAF).
Intradevar, prin aceste dispozitii (multe dintre ele abuzive, care au deturnat activitatea institutiei, precum: impulsionarea colectarii veniturilor; cercetarea la fata locului in cazul infiintarii de societati; verificarea conditiilor in cazul autorizarii caselor de schimb valutar sau monitorizarea achizitiilor intracomunitare in punctele de frontiera – caz in care au fost susbstituite structurile vamale, etc.) sefii MF si ANAF, la presiunile crimei organizate, au implementat o metoda prin care reusit sa indeparteze Garda Financiara exact de obiectul ei de activitate: prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Dar in loc sa elimine atributiile ce-i grevau activitatea, pentru a spori performantele institutiei in combaterea evaziunii, ipocriti si deliberat amnezici, urmarind doar interesele crimei organizate – ale carei exponenti, se pare, sunt, dupa cum actioneaza -, sefii MF si ANAF, care au hotarat ca institutia sa nu-si mai exercite prerogativele legale ci sa se ocupe de monitorizarea in punctele de frontiera, au uitat de dispozitiile date, si in loc sa raspunda penal pentru deciziile proaste, ca intr-un film cu prosti, profitand ca sunt la putere, au transformat Garda in tap ispasitor, considerand-o vinovata pentru aplicarea deciziilor lor (!?).
Astfel, contrar logicii, in loc sa se elimine cauzele ce genereaza fraudele fiscale, sa se modifice legislatia si sa intareasca institutiile de control, la presiunile crimei arganizate, deranjata de eficienta si nu de ineficienta Garzii Financiare – chiar si in cazul monitorizarii achizitiilor intracomunitare in punctele de frontiera care, conform datelor oficiale, recunoscute de autoritati si organismele externe, au avut ca rezultat cresterea incasarilor la buget privind TVA -, au procedat la eliminarea institutiei din sistemul fiscal si la „constructia” unei structuri pe placul crimei organizate.
In interviul acordat – uitandu-si se pare originea profesionala si cu scopul de a ascunde adevarul -, seful ANAF sustine ca desfiintarea Garzii Financiare a fost si rezultatul „corupţiei endemice din activitatea acestei structuri a fiscului”. Facand abstractie de faptul ca tocmai el provine din cea mai corupta structura din Romania – pe care a pastorit-o exact in cea mai neagra perioada a coruptiei -, potrivit Raportului Curtii de Conturi a Romaniei, intocmit in anul 2012, privind activitatea ANAF din perioada 2010 – 2011, la punctul privind nivelul coruptiei din administratia fiscala din Romania, se mentioneaza clar ca Garda Financiara ocupa ultimul loc in cadrul structurilor ANAF cu un procent de 1,46 % in comparatie cu structura din care provine Gelu Diaconu, ANV, cu un procent de 2,36 % si asta inainte de a ridica DNA ½ din efectivul vamii din Moravita, Naides, Siret sau Albita (care ridica procentul undeva, pe la 10% din efectivele vamii).
Si, avand in vedere datele oficiale, cine spune adevarul si cine minte cand vorbeste de coruptie endemica la Garda Financiara: Curtea de Conturi sau seful ANAF ? In aceste conditii, are dreptul moral acest individ sa vorbeasca de coruptie endemica la Garda Financiara si sa calomnieze astfel o institutie ? Cati dintre comisarii Garzii Financiare, eliminati din sistem pentru ca si-au facut datoria, sunt proprietari de hoteluri, construite prin asocierea sotiei cu vanzatorii de tigarete din duty-free pe vremea cand cel care supraveghea ca aceste tigarete sa nu patrunda in Romania era (intamplator! ?) chiar Gelu Diaconu ?
Tocmai el care, conform referatului DNA in cazul senatorului PSD, Isaila, era „beneficiarul” spagilor pentru angajarea la DGAF „”Conform celor precizate de suspectul Ene Cristian Ştefan şi surprinse în urma monitorizării ambientale, sprijinul pe care Cristescu Cătălin urma să îl primească în vederea favorizării acestuia pentru promovarea concursului amintit (pentru a intra în Direcţia Antifraudă a ANAF, n.r.) urma a se realiza prin intervenţii la nivelul unor persoane ce deţin importante funcţii de conducere: Daniel Chiţoiu – fost ministru de finanţe, Gelu Diaconu – şef ANAF sau un procuror, nenominalizat, din cadrul PÎCCJ – DIICOT, structura centrală, ce este implicat în organizarea concursului respective sau care coordonează anchete în colaborare cu ANAF” are „profilul moral” adecvat sa vorbeasca despre coruptie endemica la Garda Financiara ?
In alta ordine, cand evaziunea fiscala depaseste 40% din produsul intern brut, seful ANAF vrea sa fie aplaudat ca a desfiintat o structura antifrauda functionala, inlocuind-o cu una care va fi operationala abia dupa cativa ani, lasand Romania o perioada de cativa ani prada crimei organizate ? Se afla Romania in postura de a-si permite astfel de experiente si avea timpul necesar ? Are seful ANAF o intelegere cu crima organizata prin care sa-i acorde time-outul necesar sa-si reorganizeze „armata” care sa-i extermine ? Daca nu, inseamna ca totul este un bluf si o cacealma servita de „actorul” Diaconu (Gelu nu Mircea), care speculeaza si profita de naivitatea cetatenului si a celor care ii acorda credit si care nu urmareste decat sa-si prelungeasca, cu orice pret, sederea in fruntea ANAF, profitand de prostia, lacomia, lipsa de profesionalism, toleranta si naivitatea celor care pot decide in acest sens. Chiar crede cineva ca Diaconu se zbate pentru binele tarii si-l intereseaza ce va fi dupa plecarea sa ?
Chiar prezinta acest individ – analizandu-i acumularile materiale ca fost slujbas al statului -, calitatile unui demnitar integru si „profilul moral” corespunzator pentru a finaliza o astfel de insarcinare ? Rezultatele de pana acum ma fac sa ma indoiesc serios !
Deosebit de interesant – aviz pentru Curtea Constitutionala, vis-a-vis de respectarea criteriului existentei unei „situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată” prevazut de art 155, alin. (4) din Constitutie, in cazul OUG 74/2013 -, este faptul ca Diaconu, prin afirmatia „cred ca, in cativa ani, DGAF va deveni o structura puternica, autonoma, cu rezultate importante” recunoaste, ca argumentele care au stat la baza emiterii de catre Guvernul Romaniei a OUG 74/2013, prin care a fost desfiintata Garda Financiara „in considerarea faptului ca toate aceste elemente vizeaza interesul public si constituie o situatie de urgenta” si ca „neadoptarea acestor masuri ar avea consecinte negative asupra bugetului consolidat” nu au fost reale si ca, de fapt, „situatia de urgenta” si „consecintele negative asupra bugetului general consolidat” erau doar pretexte, singurul scop urmarit fiind desfiintarea institutiei. In realitate, exact desfiintarea Garzii Financiare, asa cum rezulta din datele oficiale, a produs consecinte negative asupra bugetului general consolidat. In orice constructie logica, intarirea Garzii Financiare ar fi fost mult mai eficienta in privinta incasarilor bugetare si mult mai putin costisitoare. Dar, e adevarat, Garda nu putea fi „inregimentata” politic si nu putea „produce” fonduri prin ocuparea posturilor !
Pentru a justifica epurarea abuziva si nelegala a comisarilor Garzii Financiare din cadrul ANAF, Gelu Diaconu mai lanseaza o „perla”: „Şi, evident, că în măsura în care Direcţia de Integritate a ANAF a avut informaţii despre candidaţi din vechea GF şi nu numai, despre un profil moral necorespunzator, criteriile de evaluare au făcut imposibilă pătrunderea acestor candidati”. Aceste afirmatii demonstreaza clar ca blocarea accesului comisarilor fostei Garzi Financiare in noua structura antifrauda a fost o actiune premeditata, tipic comunista si s-a realizat prin toate mijlocele posibile, legale si nelegale, inclusiv prin discriminare (In conditiile in care Directia de integritate a ANAF, nu avea competente decat privind personalul ANAF care participa la concurs, iar cei din afara ANAF nu puteau fi suspusi unor astfel de „verificari” ce excedeau legii, nu a fost vorba de un tratament discriminatoriu ?).
Daca cele declarate de demnitarul Diaconu sunt adevarate, multi concurenti fiind eliminati pentru „pete” la dosar si „profilul moral” necorespunzator, pe baza informatiilor furnizate de Directia de integritate din cadrul ANAF, ce dovada mai elocventa exista ca examenul la DGAF a fost un examen incorect, trucat, nelegal si discriminatoriu ? In acest caz este evident ca, in cazul comisarilor Garzii Financiare, nu a contat nici pregatirea profesionala, nici experienta nici rezultatele la proba scrisa (pentru ce a mai existat o proba scrisa ? ) ci doar „petele” de la dosar si „profilul moral corespunzator”, criterii nu numai subiective si discriminatorii, ci si stabilite in afara regulilor de concurs. Interesant este ca multi dintre cei respinsi pe aceste criterii subiective (si imorale), erau detinatori de certificate ORNIS – ce presupune incredere si corectitudine morala si profesionala (Diaconu detine un astfel de certificat ?), cu caziere curate, fara cercetari disciplinare si cu calificative F.B. in toti anii de activitate – calificative emise in baza indeplinirii unor indicatori de performanta stabiliti de ANAF si nu de ei insisi.
Mai mult decat atat, desi, conform criteriilor stabilite prin acte normative, a existat initial o selectie a dosarelor care presupunea existenta unui cazier, a unui aviz psihologic si a unui aviz de integritate, din declaratia lui Gelu Diaconu rezulta ca in cazul comisarilor Garzii Financiare, pe langa aceste criterii, s-au aplicat si alte criterii suplimentare, neincluse in vreun act normativ sau regulament. Privita din punct de vedere a raspunderii penale, daca o parte dintre candidati, carora li s-a blocat accesul in DGAF, chiar au fost cu „pete” la dosar si au avut „profil moral” necorespunzator, pentru ca aceste criterii sa fie operabile, nu era nevoie si de o cercetare si o decizie definitiva a unei instante in care cel acuzat sa poata furniza dovezi in apararea sa ?
S-a procedat ca pe vremea dosarelor de partid, cand erai eliminat inainte de concurs (la Facultatile de Drept, MAI, Securitate, MAPN), etc.) cand se intocmea dosarul de cadre pe baza caruia se constituia „profilul moral” ? Dupa declaratiile sefului ANAF, se pare ca exact asa s-a procedat ! In aceste conditii trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu pentru ca a fost tolerant Gelu Diaconu si nu ne-a dus incolonati la Gherla, Sighet, Ramnicu Sarat sau Pitesti (pentru reeducare), ca dusmani a-i poporului, pentru ca aveam „pete” la dosar si „profilul moral” nu corespundea criteriilor stabilite de USL ? Realizati ce oranduire vrea sa (re)instaleze acest individ si PSD in Romania, speculand toleranta mass-media, a societatii civile si lipsa de reactie a opozitiei parlamentare ?
Culmea manipularii sefului ANAF consta insa in faptul ca, desi, in fapt, 99% din activitatea DGAF se bazeaza pe activitatea fostilor comisari de Garda Financiara (sunt singurii din aceasta institutie care stiu si intocmesc acte de control atat pentru contraventional cat si fiscale), in interviurile acordate sustine ca: „Astfel că, rezultat al procedurii riguroase de selecţie, în zona de prevenire şi descoperire a fraudelor fiscale, în prezent, lucrează foarte puţini din foştii comisari ai G.F.”. In fapt, asa cum rezulta din actele de control (publice pentru presa), exact fostii comisari ai Garzii Financiare sunt angrenati in zona de prevenire şi descoperire a fraudelor fiscale, intocmind majoritatea actelor de control, fiind specialisti in acest domeniu Ceilalti „debutanti” si „amatori”, fara „pete” la dosar si cu „profil moral” corespunzator, viitorii specialisti de peste vreo cativa ani, deocamdata n-au habar ce inseamna aceasta activitate. Dar are grija D-l Diaconu sa-i „scolarizeze” cu vreo cateva milioane de euro, prin firmele „de casa” ale poilicienilor, gen Puvak (cu experienta !). Doar mai trebuie spalati niste bani si nu e normal sa se plece „cu mana goala” din sistem.
Si ca sa „puna bomboana pe coliva”, pentru ca nu poate justifica concedierea abuziva a fucntionarilor publici, intrucat nu are ce le imputa legal (calificativele profesionale si rezultatele sunt foarte bune) seful ANAF mai lanseaza o minciuna ordinara, respectiv ca disponibilizatilor din GF li s-a oferit posibilitatea sa concureze pentru alte posturi din ANAF, dar au refuzat. In realitate, ANAF, desi au existat solicitari scrise, a blocat accesul tuturor disponibilizatilor din Garda Financiara, refuzand transferul acestora si posbilitatea de a se inscrie la concursurile organizate inainte de cocncursul pentru ocuparea posturilor la DGAF. Mai mult decat atat, Chitoiu si Diaconu, prin OUG 74/2013, au avut grija ca tot personalul din structurile vamale sa fie preluat de catre ANAF, chiar daca coruptia din acest sector chiar ca era nu numai endemica ci proverbiala, in schimb personalul Garzii Financiare, desi bine pregatit profesional (fapt confirmat la examenul scris desfasurat la DGAF), a fost concediat fara drept de a mai ocupa vreo functie in ANAF.
Cand s-a ajuns ca o institutie a statului, care isi exercita corect atributiile, sa fie considerata un factor de risc pentru Romania si nu crima organizata impotriva careia actiona aceasta institutie, la comanda careia a fost desfiintata si daca s-a ajuns ca niste clanuri, gen cel condus de Dan-Radu Rusanu, sa controleze intreg sistemul fiscal al Romaniei si sa-l „modeleze” potrivit cu interesele gruparilor de crima organizata pe care le protejeaza, viitorul Romaniei este mai mult decat sumbru.
Daca buna credinta si bunele intentii in reorganizarea fiscului din Romania, al carui „proiect” a fost „nasit” pe modelul A.S.F. (si O.U.G. 74/2013, a fost emisa prin incalcarea Constitutiei, fara avizele de legalitate necesare si fara respectarea procedurilor legale), exclusiv, de catre „clanul” Rusanu (Rusanu-Chitoiu-Diaconu) si acceptat de Victor Ponta – care a pus mai presus de interesele tarii, respectiv adminstrarea finantelor publice, vendetele personale -, se bazeaza pe aceleasi „criterii” ca si in cazul A.S.F., adica favorizarea clientelei si a crimei organizate (si exista suficiente dovezi in acest sens), lupta statului cu evaziunea fiscala, prin prisma participarii institutiilor statului, este doar o farsa pentru naivi si s-a incheiat de mult.
Urmeaza (fapt ce se vede pe ecrane) macelul dintre gruparile de crima organizata care detin puterea reala si care folosesc, in functie de pozitionare si momente, institutiile statului in tentativele de a se elimina unele pe altele, fapt care arata ca Romania se afla intr-o postura imposibila, aceea in care statul a ajuns un instrument de decor. In acest mediu imoral, „valorile” apreciate sunt cei care stiu sa fure fara sa fie prinsi si cei care stiu sa colecteze in sistem piramidal, precum in vamile din Romania. Restul nu sunt decat o masa de manevra desconsiderata si umilita, manipulabila din patru in patru ani, in functie de interese.
Pavel Roman
fost comisar Garda Financiara
