Astăzi se împlinesc zece ani de când România a devenit membră a NATO. Sunt zece ani de când a primit garanţii că va fi apărată în caz de conflict militar şi de când s-a angajat, sub însemnele Alianţei Nord-Atlantice, să apere teritoriile altor state. A existat și un cost pentru toate acestea – în primul rând vieţile a 25 de militari. Însă ţara noastră a câştigat siguranţă şi stabilitate în reigune, iar amplasarea scutului antirachetă la Deveselu dovedeşte importanţa pe care aliaţii o dau României.
Autorităţile române s-au îndreptat, imediat după Revoluţie, către NATO, iniţiind relaţii diplomatice în 1990, pentru ca în 1993 preşedintele Ion Iliescu să-i transmită oficial secretarulului general dorinţa României de a adera, eveniment care va avea loc abia în 2004, după un prim eşec în 1997, când ușile Alianței s-au deschis, la summitul de la Madrid, pentru numai trei dintre fostele state comuniste – Ungaria, Cehia, Polonia. Cu toate acestea, România fusese primul stat din regiune care intrase în Parteneriatul pentru Pace.
Țara noastră a fost invitată să adere la NATO în 2002, la sumitul Alianței de la Praga, alături de Bulgaria, Slovenia, Slovacia și statele baltice. Invitația a fost adresată de secretarul general al NATO de atunci, Lordul George Robertson.
„Am urmărit drumul României de la dictatură la democraţie cu mare interes şi m-am implicat personal, astfel că mi-a făcut o deosebită plăcere să invit România să adere la NATO, în 2002. Am fost de timpuriu un oponent al regimului Ceauşescu şi am refuzat mai multe invitaţii oficiale pe care mi le-a făcut în timp ce era la putere. Am declarat şi public că voi vizita Bucureştiul doar când România şi poporul său vor fi liberi. De aceea, am fost atât de încântat şi m-am simţit privilegiat când am vizitat, pentru prima dată, o Românie liberă şi am primit din partea preşedintelui (Emil Constantinescu, în anul 2000 – n.r.) Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce. Un alt moment memorabil a fost când m-am adresat Parlamentului României în acea clădire obscen de mare construită de dictator în timp ce poporul său suferea de sărăcie. Discursul unui secretar general al NATO în faţa unui Parlament rezultat în urma unor alegeri libere, în clădirea „lui” a fost un epitaf potrivit pentru un conducător brutal”, a declarat lordul Robertson.
Fostul secretar general al NATO spune că negocierile pentru aderarea României la Alianţă nu au fost uşoare și își reamintește că standardele cerute „au dat de furcă” Bucureştiului.
„NATO nu este un club căruia să i te alături doar pentru că meriţi. Este o alianţă militară la a cărei securitate trebuie să contribui, dar să şi beneficiezi de pe urma ei. De asemenea, trebuie să ai instituţii democratice sustenabile, legi anticorupţie puternice, pe care să le şi aplici, o economie de piaţă şi relaţii bune cu vecinii. I-am dat de furcă României cu aceste standarde, dar în cele din urmă am fost mulţumiţi că le-a îndeplinit, pentru a fi un bun şi eficient membru al Alianţei”, a spus politicianul britanic.
La 29 martie 2004, România a aderat la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice. Depunerea instrumentelor de ratificare a fost urmată, la 2 aprilie 2004, de ceremonia arborării oficiale a drapelului României la sediul NATO.
