Ultimele secrete ale companiei de comerţ exterior din România comunistă, ICE Dunărea, sunt pe cale să fie dezvăluite. Serviciul de Informaţii Externe a predat CNSAS ultimele volume, clasificate până acum, din arhiva Întreprinderii de Comerţ Exterior. Sunt documente care cuprind toate tranzacţiile încheiate de ţara noastră cu alte state. În plus, de aici reiese cât s-a câştigat sau cât s-a pierdut şi, mai ales, cine altcineva a mai obţinut profit din afacerile României. Se aşteaptă aşadar răspunsuri la întrebări vechi de 25 de ani, după ce ancheta decisă de primul Guvern postdecembrist şi-a clasificat concluziile.
Întreprinderea de Comerţ Exterior Dunărea a fost creată din dorinţa statului comunist de a-şi mări rezerva valutară. Începând cu anii 60, România îşi derulează schimburile comerciale externe prin intermediul primelor structuri specializate în aşa-zisele „operaţiuni valutare”. Acestea au funcţionat neîntrerupt până la Revoluţie, sub diverse denumiri.
Într-o clădire din centrul Capitalei funcţiona, la sfârşitul anilor 70, Unitatea de Acţiuni Valutare Speciale. Activitatea acestei instituţii a fost preluată de Întreprinderea de Comerţ Exterior Dunărea, înfiinţată în 1982 prin decret prezidenţial.
Întreprinderea Dunărea a fost gândită şi construită ca o firmă a Securităţii, cu indicativul de Unitate Militară 0107. Mare parte dintre angajaţi erau ofiţeri ai Centrului de Informații Externe. Cu activitate secretă atunci, ICE Dunărea a rămas ascunsă de opinia publică încă 25 de ani după căderea regimului ce a creat-o.
„Acest fond care a fost clasat la siguranţă naţională cred că şi-a găsit momentul predării sale în integralitate. Nu ştiu în ce măsură factorul politic a fost decisiv, dar momentul istoric cred că a venit”, a declarat Laura Stancu, cercetător CNSAS.
Actele din arhivă arată că ICE Dunărea avea rol de intermediar, dar și de arbitru între întreprinderile din România sau producătorii de mărfuri și companiile care se ocupau de relația externă cu importatorii sau exportatorii din străinătate.
Toate importurile şi exporturile României treceau, în acte, prin birourile de la Dunărea, instituţie care lucra, la rândul său, cu mai multe companii străine. Compania temutei Securităţi îşi reţinea comisioane de 1,2 până la 1,4 la sută din totalul tranzacţiilor, iar alte comisioane intrau în buzunarele intermediarilor.
Printre aceştia, offshore-ul cipriot Crescent, reprezentat în România de Dan Voiculescu.
„Nu m-ar mira şi nu ar trebui să mire pe nimeni nici dacă peste un an de zile nu vom găsi nicăieri semnătura lui Dan Voiculescu sau dacă peste o lună vom face un comunicat de presă prin care vom spune, iată, noi dovezi prin care Dan Voiculescu nu este Felix, este ofiţerul Cutare! Prelucrarea arhivei nu înseamnă desconspirare doar pentru Voiculescu, ci pentru toţi ofiţerii care au lucrat la Dunărea”, a adăugat Laura Stancu, cercetător CNSAS.
Momentul decembrie 1989 a găsit în derulare o serie de comenzi onorate de statul român, dar a căror contravaloare nu a fost niciodată încasată la bugetul de stat. Zbuciumatul an 1990 a însemnat şi o anchetă parlamentară, ale cărei concluzii au fost însă ferecate odată cu arhiva ICE Dunărea.
